Noi, cei din linia intai

Cred ca multa lume isi aminteste cu drag de filmul Pistruiatul (1973 – 10 episoade), de seria cu Margelatu, de seria comisarulului Moldovan si de multe alte filme romanesti turnate inainte de 1989 pe care nu am nici timpul necesar si nici nu are rostul sa le insirui aici.

Nu stiu cum sunt altii dar personal am vazut si am tot revazut filme romanesti ori de cate ori am avut ocazia fara sa ma plictisesc chiar daca la unele dintre ele stiu actiunea filmului pe dinafara.

Aventura mea de cinefil a inceput inca dinainte de a sti sa citesc si probabil de aici mi se trage pasiunea pentru filmul romanesc. Cinematograful a fost pentru mine o a doua gradinita, apoi o a doua scoala sau cum ar spune parintii de astazi un fel de after-school.

Imi amintesc ca pretul biletelor era de 1, 3 sau 5 lei in functie de orarul cand se faceau proiectiile iar daca nu aveam bani sa-mi platesc biletul incercam sa ma strecor pe nevazute in sala de cinema ca sa nu ratez nimic. Uneori nu ma intreba nimeni nimic de sanatate, dar cand eram prins fara bilet scapam doar cu o urecheala zdravana si avertizarea ca data viitoare sa nu mai intru daca n-am bilet. Iar cu timpul am devenit client fidel si daca n-aveam bani de bilet si doream sa vad totusi un film primeam permisiunea de a fi in sala de proiectii in schimbul unor mici comisioane (curatenie, cumparaturi, controlatul biletelor – cand eram deja adolescent).

Imediat dupa 1989 televiziunea a devenit alaturi de cinematograf o noua sursa de filme. Am descoperit astfel noi genuri de filme (cele western si cele cu arte martiale erau in acel moment preferatele mele) si mi-a facut placere sa revad filme pe care le-am vizionat mai intai la cinema.

Tot in perioada aceea au inceput sa apara pe la noi aparatele video cu caseta VHS (sau ceva de genul acesta) si imi amintesc ca era un lux sa ai asa ceva. Iar filmele pe caseta erau greu de procurat si cel mai adesea nu erau subtitrate. Ulterior au aparut si centrele de inchirieri video care au facilitat accesul la filme originale avand suport caseta video. Printre primele filme vazute de pe o astfel de caseta video au fost E pericoloso sporgersi si Asfalt Tango, iar in 1997 am vazut filmul Titanic (cel cu Leonardo di Caprio) tot de pe caseta video.

Imediat dupa anul 2.000 calculatorul, cel putin in cazul meu, a devenit un cinematograf in miniatura: Xvid, subtitrare si BsPlayer erau cuvinte la ordinea zilei iar imprumutatul de CD-uri cu filme de la colegi si prieteni a devenit la fel de banal ca mersul la biblioteca pentru a imprumuta carti. Nu vreau sa discut aici si acum cat de legal era ceea ce faceam ci doar sa evidentiez o veriga din lantul trofic in ceea ce priveste evolutia suportului pentru filmul cinematografic.

Din 2006 mi-am permis un dvd player Philips, dar abia cativa ani mai tarziu, dupa ce ziarele au aparut la pachet cu filme pe dvd, am inceput sa cumpar constant filme pe suport dvd. Pana atunci am apelat cu incredere la centrul de inchirieri video care incet-incet a inlocuit oferta de filme pe caseta video, cu filme pe dvd.

De ce toata aceasta incursiune in lumea filmului si a evolutiei suportului pe care este stocat? Pentru ca tehnologia evolueaza chiar daca noi o ignoram din nestiinta sau cu buna stiinta… iar eu am cam ingnorat-o intr-o anumita privinta. Dar sa va povestesc despre ce-i vorba:

Anul trecut am avut norocul sa castig la un concurs un media player Asus O!Play si pe cat de mare mi-a fost entuziasmul, pe-atat de mare mi-a fost dezamagirea: imi imaginam inainte de a primi premiul ca tot universul meu media (filme, fotografii si muzica) se va muta pe acest media player. Din pacate abia dupa ce l-am desfacut si am incercat sa vad cum functioneaza am realizat ca hard disk-ul nu vine la pachet cu media playerul. Cum calul de dar nu se cauta la dinti si dar din dar se face raiul dupa ce m-am dumirit cum sta treaba cu media player-ele astea l-am facut cadou mai departe ca sa scap de griji.

Am ramas insa cu apetitul pentru acest gadget si ma gandesc tot mai serios sa-i scriu lui Mos Craciun ca am fost baiat cuminte si ca vreau sa imi aduca cel mai nou model de media player de la Asus O!Play Gallery. Dar inainte de a ma apuca sa ticluiesc scrisorica pentru mos haideti sa va povestesc pe scurt ce-i cu minunatia aceasta numita Asus O!Play Gallery:

La primul contact vizual cu Asus O!Play Gallery ai doar impresia ca e doar o simpla cutie neagra (astfel te poti lauda prietenilor ca nu doar avioanele au cutii negre ci si tu ai una acasa) si poate fi usor confundata de catre un neinitiat cu un hard disk extern. Insa aparentele sunt aproape intotdeauna inselatoare si sub numele de media player se ascunde universul divertismentului la superlativ.

Da ati citit bine ceea ce am scris mai sus: media playerul Asus O!Play Gallery reda pe televizorul din sufragerie divertismentul HD si streaming-ul audio-video prin O!Direct, gestionează materialele multimedia si accesează diverse servicii web. Totul e ca atunci cand te orientezi spre o astfel de solutie multimedia pentru home-entertainment sa fii informat corect ca sa poti face o alegere in deplina cunostinta de cauza. Si cand spun acest lucru fac referire la patania mea relatata mai sus si totodata sugerez ca investitia sa fie facuta la pachet cu un hard disk de 3.5″ chiar daca pretul acestor medii de stocare este momentan pe un trend ascendent.

Daca totusi nu va permiteti decat investitia in media player nu trebuie sa va faceti griji, desi pentru mine trebuie sa recunosc ca mi se pare incomod fara un HDD. Exista alternative de preluare a continutului media de pe suporturi de stocare externe.

Astfel continutul multimedia poate fi rulat de carduri de memorie (avem 5-in-1 Card Readers, SD/CF/ MS/ MS Duo/ MMC), hard disk extern ce poate fi conectat prin portul eSATA sau portul USB 3.0 (permite o viteza de transfer de 10 ori mai mare decat USB 2.0, 25 de GB fiind transferati de pe suportul de stocare extern pe cel intern in aproximativ 70 de secunde).

De asemenea poate rula continut multimedia pe televizor direct de pe iPod, iPhone sau iPad pentru conectarea cu aceste dispozitive dispunand de un port special (e tot un port USB dar cei de la Apple sunt mai cu mot si forma fizica de conectare e putin diferita) .

Cel mai interesant insa mi se pare conectivitatea la reteaua locala LAN prin cablu de retea sau Wireless: instalezi pe calculator O!Direct, apoi vizionarea filmelor sau a fotografiilor stocate pe calculator, pe televizor devine floare la ureche. Cu doar cateva click-uri se creeaza un streaming de la PC la TV si te poti relaxa linistit urmarind un film sau depanand amintiri din ultima vacanta in care ai facut cateva mii de fotografii.

Cat priveste televizorul folosit nu trebuie sa-ti faci griji caci sunt suportate atat modelele moderne prin intermediul portului HDMI cat si cele de moda mai veche datorita portului coaxial. Nu bag mana in foc dar sunt tentat sa cred ca este posibila conectarea la televizoarele cu suport Wi-Fi Ready fara nici un fel de cabluri. Si-acum imaginativa triada ideala router wireless + Asus O!Play Gallery + televizor Wi-Fi Ready si nu trebuie sa va mai spun nimic decat ca ai parte de distractie cat cuprinde fara sa ai grija cablurilor de care s-ar putea impiedica copilul sau le-ar putea roade animalutul tau de companie.

Legat de formatele video/audio pe care le recunoaste Asus O!Play Gallery puteti de asemenea sa stati linistiti: a trecut vremea cand datorita spatiului de stocare apareau formate video/audio care incercau sa redea o calitate cat mai buna cu o compresie cat mai mare a datelor. Apele sunt linistite acum si Asus O!Play Gallery ruleaza majoritatea formatelor video/audio uzuale (nu spun toate pentru ca exista riscul ca pe undeva sa existe vreun format video fantoma).

Daca vorbim de filme vorbim si de subtitrari: nu vor fi probleme cu acestea cat timp denumirea subtitrarii este identica cu a fisierului video, subtitrarea fiind preluata automat. Ba mai mult decat atat, cei de la Asus s-au gandit ca poate se uita si bunicii la filme si e nevoie ca textul subtitrarii sa poata fi marit astfel incat textul sa poata fi citit cu usurinta la orice varsta.

Vizionarea de filme, ascultarea de muzica si vizualizarea de fotografii nu este singura distractie pe care ti-o poate oferit ASUS O!Play Gallery. Mai mult decat atat te ajuta sa fii putin mai organizat in ceea ce priveste arhiva muzicala sau cea de fotografie. Gratie interfetei Gracenote poti sorta muzica si obtine informatii suplimentare despre fiecare piesa. Atentie insa: aplicatia Gracenote are nevoie de un hard-disk montat in ASUS O!Play Gallery, iar capacitatea maxima HDD pe care o recunoaste ASUS O!Play Gallery este de 2 TB.

Personal nu sunt un meloman atat de impatimit incat sa am nevoie de organizarea muzicii pe care o ascult. Cand vine vorba despre fotografii datele problemei se schimba: momentan pe calculator pastrez fotografiile in foldere denumite dupa ani (2011, 2010, 2009, etc.), subfoldere denumite dupa luni (ianuarie, februarie, martie, etc.) si uneori chiar si aceste subfoldere au la randul lor subfoldere cu denumirea locului unde au fost facute fotografiile sau numele evenimentului la care au fost facute.

Interfata MyLife Calendar cu care vine ASUS O!Play Gallery mi se potriveste ca o manusa pentru a-mi gestiona arhiva de fotografii pentru ca e foarte asemanatoare cu ceea ce folosesc acum si in plus imi permite adaugarea de notite pentru fiecare fotografie, utile atunci cand veti dori sa revedeti fotografiile. Cred ca nu este necesar sa va reamintesc ca, la fel ca si in cazul Gracenote, aplicatia de organizare a fotografiilor MyLife Calendar are nevoie de prezenta unui hard disk montat in media player.

Prezenta conectivitatii wireless la ASUS O!Play Gallery nu putea fi ignorata si folosita doar pentru transfer local de date ci este pusa la treaba la capacitate maxima (vorbind strict din perspectiva multimedia). Atfel prin intermediul ASUS O!Play Gallery este posibila accesarea continutului de pe Youtube, Picasa sau Flickr foarte simplu prin folosirea telecomenzii cu care vine media playerul. Si nu cred ca trebuie sa mai spun nimanui cum se folosesc cele 3 servicii enumerate mai sus.

Personal, ma incanta mult faptul ca prin intermediul acestui media player pot fi ascultate posturi de radio ce emit online (si altfel nu pot fi receptionate) si sper ca lista de posturi din care pot alege sa fie destul de generoasa si actualizata in mod permanet. Si aceasta deoarece telecomanda nu este de tip qwerty si presupun ca nu exista nici o tastatura virtuala care sa permita introducerea adresei streaming-ului radio direct.

La fel de mult imi place ca exista posibilitatea de a urmari cateva sute de posturi de televiziune care emit online. O sa-mi spuneti ca nu-i vedeti rostul cat timp pe cablu sau pe satelit avem acum peste 100 de canale si probabil nu vizionam decat mai putind e 10 in mod constant. Motivatia mea este aceea ca as putea urmari direct de la sursa serialele preferate (acum fiecare seara este dedicata unui serial preferat) fara sa mai fiu nevoit sa astept luni sau ani pana cand televiziunile din Romania se gandesc sa cumpere drepturile de difuzare. Si fara sa trag cu ochiul pe… torrente

Deocamdata lipseste aceasta facilitate, insa nu exclud ca pe viitor un update al software-ului ASUS O!Play Gallery sa permita accesul la platforma de socializare Facebook. E doar o prezumptie, ramane de vazut ce ne rezerva viitorul….

N-am spus nimic de performantele audio ale acestui media player si e cazul sa o fac! Specificatiile Asus spun doar atat: sunet Dolby TrueHD 7.1. Trebuie sa recunosc ca am o problema cand vine vorba de explica termeni ca surround, home-theater, canale audio, s.a.m.d.

Faptul ca sunetul in acest caz este redat prin pana la 16 canale audio nu-mi spune nimic si abia cu ajutorul unei imagini imi fac o idee vaga. Priviti si voi ce inseamna sunet Dolby TrueHD 7.1.

Mai departe voi face o incursiune in timp si la inceputul acestui articol pentru a va povesti pe scurt experienta personala legata de filmul Noi, cei din linia intai in paralel cu evolutia sistemului de redare a sunetului:
– prima oara a fost inainte de 1989 la cinema pe un ecran de proiectie din panza si sunetul de redat de doua boxe situate in partile laterale ale ecranului (vorbim de sunet stereo sau 2.1);
– la inceputul anilor ’90 am revazut filmul la un televizor alb-negru cu un singur difuzor (cred ca aici vorbim de sunet mono sau 1.1.);
– inainte de anul 2.000, in armata, am revazut filmul rulat fiind de pe o caseta video VHS si proiectat pe un ecran de cinema (100 de oameni nu puteau fi inghesuiti in fata unui televizor);
– dupa ce-am devenit posesor de dvd player si am intrat in posesia filmului pe dvd am revazut filmul (de data aceasta televizorul era color si sunetul 5.1);

Diferentele in ceea ce priveste impresia pe care ti-o lasa un sistem de sunet pe mai multe canale sunt sesizabile pe masura ce numarul canalelor cresc: mono – e doar un sunet, stereo – e putin altfel, 5.1 – esti putin zapacit ca nu stii de unde vine sunetul, iar la Dolby TrueHD 7.1 privind un film de razboi cum este Noi, cel din linia intai te simti fara nici un fel de dubii in miezul actiunii care se desfasoara in film.

Acum trebuie sa inchei caci mai trebuie sa-i scriu lui Mos Craciun despre dorinta mea: un media player ASUS O!Play Gallery, un hard disk intern de 2 TB si un sistem home cinema 7.1 ca altfel nu o sa ma pot bucura pe deplin de experienta pe care o provoaca jucaria de fata.

Ca sa-l ajut de Mos Craciun am dat o raita prin magazinele online: la Koyos n-am vazut sa aiba acest model de media player, insa Asus O!Play Gallery este de gasit la eMAG la pretul de 799,99 lei.

Iar daca mai aveti vreun dubiu si nu stiti ce sa-i cereti Mosului sa va aduca cadou, ganditi-va la un produs Asus care isi pot spune fara falsa modestie: Noi, cei din linia intai a tehnologiei IT & C nu ne dezamagim niciodata fanii.

Cu acest articol particip la concursul BlogWars 2011.

PS: Daca Mos Craciun nu primeste scrisoarea mea sau… considera ca am fost obraznic nu raman fara Asus O!Play Gallery ci o sa mi-l cumpar singur din solda BlogWars castigata pana acum din etapele anterioare ale competitie.