Huawei P10, review scurt și la obiect

Huawei P10 Review

Printr-un concurs de împrejurări am devenit (ne)fericit posesor de Huawei P10!

Fericit pentru că mi-am schimbat smartphone-ul și cel puțin la nivel teoretic voi fi liniștit următorii 2 ani în această privință, nefericit pentru că Huawei P10 este momentan un surogat la iPhone deoarece trebuie să mărturisesc că visez la mărul mușcat ca un puști abia înțărcat de maică-sa care visează la catrință.

Așa că am îmbinat utilul cu plăcutul și am făcut un compromis lucid între ceea ce vreau și ceea ce am nevoie cu adevărat în activitățile de zi cu zi. Astfel am ajuns să cumpăr noul Huawei P10 de la Orange prin programul de fidelizare Thank You cu prelungire contractului pe 24 de luni la un preț destul de bun. Este vorba despre modelul Huawei P10 VTR-L29 cu 4GB RAM și 64GB spațiu de stocare.

Citește mai multHuawei P10, review scurt și la obiect

Perceptii

Cu cât oferi mai mult cu atât primești mai puțin și cu cât oferi mai puțin cu atât primești mai mult.

Am trăit această experiență pe propria-mi piele și nu știu cum e mai bine să te comporți în viața de zi cu zi?

Se pare că atunci când ai și dai oamenii te percep intr-un anume fel, probabil lipsit de grijile vieții, iar când nu ai/nu dai sau nu vrei să dai percepția se schimbă cu 180 de grade.

Probabil trebuie să păstrăm un echilibru în modul nostru de a fi astfel încât să nu fim văzuți la cele două extreme: cel care dă tot timpul sau cel care primește tot timpul…

Însă niciodată nu trebuie uitat faptul că: Dăruind vei dobândi

Content is King

De când am început să mă învârt prin online am tot auzit expresia: Content is King!

Au trecut mulți ani de când am auzit-o pentru prima oară, a fost acoperită de praf și ignorată o vreme dar iată că astăzi tot mai multe voci o susțin ba în șoapta, ba în gura mare prin piețe.

Apa trece pietrele rămân este concluzia care se impune de la sine. Avem conținut, e 100% autentic de la idee până la transpunerea în scris dar oare este suficient?

Citește mai multContent is King

Poveste cu tâlc (pentru cine are minte să o priceapă)

Un olar avea o fântână cu apa rece și cristalină situată chiar la drumul mare… și pentru ca orice călător să se poată răcori când trece pe lângă fântâna sa a pus pe ghizdeile fântânii o ulcică de lut ars.

Treceau oamenii pe lângă fântână, se răcoreau bând apă rece cu ulcica și plecau cu ea în traistă…

Stăpânul fântânii vedea ce se întâmplă dar nu mustra pe nici unul din cei care plecau luând cu dânșii ulcica, ci de fiecare dată când se întâmplă acest lucru punea altă ulcică în loc pentru ca nimeni care trecea pe lângă fântâna sa să nu sufere de sete.

Citește mai multPoveste cu tâlc (pentru cine are minte să o priceapă)

Bicicliști

99.99% din bicicliștii pe care i-am întâlnit sunt idioți: dacă vor să fie respectați în trafic să se poarte ca participanții la trafic nu ca pietonii.

Bicicliștii nu sunt pietoni și trebuie să respecte aceleași reguli de circulație pe care le respect eu la volan: să respecte culoarea roșie a semaforului nu să dea ca boul peste pietonii care traversează strada, să semnalizeze schimbarea direcției de mers nu să-mi sară brusc în fața mașinii căci eu merg cu 60 km/h iar el are doar 20 km/h și impactul n-o să fie o dulce adiere de vânt, să respecte benzile de circulație nu să traverseze sensul giratoriu în linie dreaptă, să traverseze strada pe lângă bicicletă nu pe bicicletă…

Și dacă e nevoie să folosească bicicletă când se îngână ziua cu noaptea sau noaptea în afara orașului să-și pună pe bicicletă tot ce e nevoie ca să-l văd de la o distanță suficient de mare: stopuri cu lumină intermitentă roșie în spate, ochi de pisică pe spițe și să-și ia pe el o vestă cu adevărat reflectorizantă nu o chestie galben-verzuie luată din talcioc cu 2 parale.

Pupincuristii

Urăsc pupincuriștii – specimene bipede aplecate de mijloc care ridică în slăvi gustul căcatului tău fără ca măcar să-l fi gustat vreodată în viața lor.

Aceasta atât timp cât au ceva de câștigat de pe urma ta căci după aceea descoperă ceea ce știe toată lumea care are coloană vertebrală: căcatul tău e nașpa la gust și pe deasupra mai și îngrașă…

Apoi, cu buzele țuguiate, caută alt fund pe care să-l pupe cât timp de pe masa posesorului de fund sunt șanse să cadă câteva firimituri.

Ceata

Câteodată mă simt în ceață, la figurat vorbind, dar acest lucru nu mă deranjează atât de mult cât mă deranjează ceața ca fenomen meteorologic.

Am fost de mic familiarizat cu fenomenul care se întâmpla de obicei toamna și primăvara în zona lacurilor de baraj natural sau artificial, ba chiar și pe văile apelor lin curgătoare. Mi se părea ceva firesc și fascinant totodată să privesc de departe ceața…

Apoi, când am crescut suficient de mare ca să iau munții la picior, ceața nu mai era ceva plăcut când te surprindea pe drumuri de munte și se întampla sa nu-ți vezi nici măcar nasul. Era o senzație stranie care te învăluia asemenea ceții… era teamă, nesiguranță și alte sentimente amestecate puțin câte puțin…

Citește mai multCeata

Teama de publicitate

Am impresia că ne este teamă de publicitatea afișată pe bloguri sub forma unor bannere chiar și atunci când acestea nu sunt invazive și nu ne agresează retina.

Am experimentat ani la rând diverse dimensiuni și diverse poziționări ale bannerelor afișate în cadrul site-urilor pe care le moșesc și rata de click este dezamăgitor de mică. La 500.000 de afișări lunare prind maxim 500 de click-uri iar rata de conversie prin intermediul bannerelor tinde practic spre zero.

Multă vreme n-am știut ce să cred despre acest aspect mai ales ca mulți oameni mi-au spus că nu mă adresez unui public țintă potrivit cu bannerele afișate dar am avut câteva ocazii să testez pe propria-mi piele că și atunci când m-am adresat unui public targetat 100% pe subiectul bannerului rezultatele sunt absolut dezamăgitoare.

Citește mai multTeama de publicitate

O minune nu tine mai mult de 3 zile

M-am apucat să scriu entuziast la început de an pe blog cu gândul să mă țin de treabă și deja m-a apucat starea aceea de lasă-mă să te las

Stau și mă gândesc dacă un jurnal clasic ținut pe un banal caiet n-ar fi o idee mai bună pentru a-mi pune gândurile în ordine, pentru a exersa scrisul și pentru a-mi da seama dacă ceea ce fac e un lucru util sau e doar pierdere de vreme.

Nu știu de ce dar recitind ceea ce-am scris de la începutul anului îmi lasă vaga impresie ca vorbesc fără să spun nimic…

Și-mi vine să las totul baltă dar îmi reamintesc zicala cu o minune nu ține mai mult de 3 zile și parcă n-aș vrea să-i dau satisfacție acestei zicale populare.

Ce castigi daca ai blog?

Când am început să scriu pe acest blog am plecat de la ideea unui spațiu personal de exprimare și nu m-am gândit nici o clipă la câștiguri financiare sau materiale.

Însâ astfel de câștiguri nu m-au ocolit și de-a lungul timpului am câștigat bani din adsense sau marketing afiliat și produse/vouchere la diverse concursuri la care am participat. N-au fost multe astfel de câștiguri ci suficient cât să reflecte gradul meu de implicare în astfel de activități.

Citește mai multCe castigi daca ai blog?