Concursuri Online

Există în online o anumită categorie de utilizatori care și-au câștigat reputația de concursomani sau vânători de concursuri.

În termeni largi prin concursomani sau vânători de concursuri se înțelege acea categorie de internauți cărora nu le scapă absolut nici un concurs desfășurat online la care să nu participe.

Deși e vorba despre un același grup de interese în materie de concursuri există totuși o mică diferență între cei doi termeni: concursoman este folosit mai ales de inițiații din grupul celor care participă la concursuri fiind oarecum sinonim cu pasionat de concursuri iar vânător de concursuri este folosit în mod special de către organizatorii de concursuri care sunt prinși cu garda jos când descoperă că cei care participă la concurs nu sunt în targetul lor.

Citește mai mult

Bicicliști

99.99% din bicicliștii pe care i-am întâlnit sunt idioți: dacă vor să fie respectați în trafic să se poarte ca participanții la trafic nu ca pietonii.

Bicicliștii nu sunt pietoni și trebuie să respecte aceleași reguli de circulație pe care le respect eu la volan: să respecte culoarea roșie a semaforului nu să dea ca boul peste pietonii care traversează strada, să semnalizeze schimbarea direcției de mers nu să-mi sară brusc în fața mașinii căci eu merg cu 60 km/h iar el are doar 20 km/h și impactul n-o să fie o dulce adiere de vânt, să respecte benzile de circulație nu să traverseze sensul giratoriu în linie dreaptă, să traverseze strada pe lângă bicicletă nu pe bicicletă…

Și dacă e nevoie să folosească bicicletă când se îngână ziua cu noaptea sau noaptea în afara orașului să-și pună pe bicicletă tot ce e nevoie ca să-l văd de la o distanță suficient de mare: stopuri cu lumină intermitentă roșie în spate, ochi de pisică pe spițe și să-și ia pe el o vestă cu adevărat reflectorizantă nu o chestie galben-verzuie luată din talcioc cu 2 parale.

Pupincuristii

Urăsc pupincuriștii – specimene bipede aplecate de mijloc care ridică în slăvi gustul căcatului tău fără ca măcar să-l fi gustat vreodată în viața lor.

Aceasta atât timp cât au ceva de câștigat de pe urma ta căci după aceea descoperă ceea ce știe toată lumea care are coloană vertebrală: căcatul tău e nașpa la gust și pe deasupra mai și îngrașă…

Apoi, cu buzele țuguiate, caută alt fund pe care să-l pupe cât timp de pe masa posesorului de fund sunt șanse să cadă câteva firimituri.

Ceata

Câteodată mă simt în ceață, la figurat vorbind, dar acest lucru nu mă deranjează atât de mult cât mă deranjează ceața ca fenomen meteorologic.

Am fost de mic familiarizat cu fenomenul care se întâmpla de obicei toamna și primăvara în zona lacurilor de baraj natural sau artificial, ba chiar și pe văile apelor lin curgătoare. Mi se părea ceva firesc și fascinant totodată să privesc de departe ceața…

Apoi, când am crescut suficient de mare ca să iau munții la picior, ceața nu mai era ceva plăcut când te surprindea pe drumuri de munte și se întampla sa nu-ți vezi nici măcar nasul. Era o senzație stranie care te învăluia asemenea ceții… era teamă, nesiguranță și alte sentimente amestecate puțin câte puțin…

Citește mai mult

Teama de publicitate

Am impresia că ne este teamă de publicitatea afișată pe bloguri sub forma unor bannere chiar și atunci când acestea nu sunt invazive și nu ne agresează retina.

Am experimentat ani la rând diverse dimensiuni și diverse poziționări ale bannerelor afișate în cadrul site-urilor pe care le moșesc și rata de click este dezamăgitor de mică. La 500.000 de afișări lunare prind maxim 500 de click-uri iar rata de conversie prin intermediul bannerelor tinde practic spre zero.

Multă vreme n-am știut ce să cred despre acest aspect mai ales ca mulți oameni mi-au spus că nu mă adresez unui public țintă potrivit cu bannerele afișate dar am avut câteva ocazii să testez pe propria-mi piele că și atunci când m-am adresat unui public targetat 100% pe subiectul bannerului rezultatele sunt absolut dezamăgitoare.

Citește mai mult

O minune nu tine mai mult de 3 zile

M-am apucat să scriu entuziast la început de an pe blog cu gândul să mă țin de treabă și deja m-a apucat starea aceea de lasă-mă să te las

Stau și mă gândesc dacă un jurnal clasic ținut pe un banal caiet n-ar fi o idee mai bună pentru a-mi pune gândurile în ordine, pentru a exersa scrisul și pentru a-mi da seama dacă ceea ce fac e un lucru util sau e doar pierdere de vreme.

Nu știu de ce dar recitind ceea ce-am scris de la începutul anului îmi lasă vaga impresie ca vorbesc fără să spun nimic…

Și-mi vine să las totul baltă dar îmi reamintesc zicala cu o minune nu ține mai mult de 3 zile și parcă n-aș vrea să-i dau satisfacție acestei zicale populare.

Ce castigi daca ai blog?

Când am început să scriu pe acest blog am plecat de la ideea unui spațiu personal de exprimare și nu m-am gândit nici o clipă la câștiguri financiare sau materiale.

Însâ astfel de câștiguri nu m-au ocolit și de-a lungul timpului am câștigat bani din adsense sau marketing afiliat și produse/vouchere la diverse concursuri la care am participat. N-au fost multe astfel de câștiguri ci suficient cât să reflecte gradul meu de implicare în astfel de activități.

Citește mai mult

Amintiri

Nu știu alții cum sunt dar eu am descoperit că-mi place să-mi reamintesc chiar dacă uneori mă apucă nostalgia…

Și mă simt bine amintindu-mi despre vremurile de odinioară mai ales când sunt în compania unora născuți după 1989 care ascultă de parcă aș citi din Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu.

Vremurile s-au schimbat și continuă să se schimbe, amintirile rămân și noi trebuie să ne adaptăm din mers căci amintirile nu țin de cald, foame sau sete…

Amintirile mă fac să mă simt bătrân dar mă încarcă de energie și-mi dau puterea sa merg mai departe…

Diacritice

Când am învățat să scriu pentru prima oară pe calculator folosind un editor de texte Word / WordPad (în urmă cu vreo 20 de ani) era o adevarată aventură să scrii cu diacritice dar era obligatoriu să o faci pentru că era de neconceput ca cineva să citească un text scris fără diacritice.

Windows 3.1 nu era localizat în limba română (probabil nu exista nici suita Microsoft Office) și pentru a folosi diacriticele într-un document foloseam varianta Insert Symbol sau dacă aveam de editat un document mai mare (lucrări de licență) apelam la scurtături de genul CTRL + A pentru ă, SHIFT + A pentru â, ș.a.m.d.

Citește mai mult

2014

2014 – anul care începe astăzi… sună atât de banal… ziua de astăzi mi se pare la fel ca și ziua de ieri…

2014 – anul în care voi face și voi desface… obiectivele sunt doar ocazii să descopăr cât de mult amân lucrurile până în ultimul moment deși în aparență nu-mi place sa las pe mâine ceea ce pot face astăzi…

2014 – un an minunat în care voi face lucruri minunate, un an în care voi cunoaște oameni minunați, un an în care…