Vacanta in insula Rodos: prima zi

Incepand de astazi voi incerca sa rezum scurta mea vacanta in Grecia, motiv pentru care am absentat pe blog timp de 7 zile (29 august – 4 septembrie). In acelasi timp mini-serialul de articole dedicate vacantei mele in insula Rodos – Grecia va incerca sa completeze lipsa de informatii in limba romana legate de aceasta destinatie caci am simtit pe propria-mi piele ce inseamna sa fii dezinformat si sa gasesti aceeasi informatie lipsita de consistenta pe 1.001 site-uri (cele ale agentiilor de turism).

Am inceput documentarea despre destinatia vacantei mele inainte cu 2-3 saptamani de a pleca, ma interesa sa stiu ce obiective turistice pot fi vizitate, ma interesau preturile si multe alte chestii pentru a fi un turist informat, nu unul din ala care pleaca bou si se intoarce vaca. Pe site-urile romanesti ale agentiilor de turism n-am gasit mare lucru, doar informatii sumare despre hoteluri dar si alea erau copiate la indigo peste tot. Cat priveste site-urile cu continut in limba engleza ori n-am stiut eu sa caut, ori sunt la fel de dezinteresati ca si noi de a-si impartasi impresiile de calatorie. Iar grecii inca n-au descoperit puterea internetului pentru a-si promova destinatiile turistice. Singura pagina care m-a luminat putin dar nu suficient a fost Rhodes de pe Wikipedia (pagina in limba romana e doar un inceput de articol ramas in coada de peste). Asa ca ne-am decis, eu si nevasta-mea, sa mergem si-om vedea la fata locului ce-i de facut, ce-i de vazut, s.a.m.d.

Am plecat din Brasov la orele 12:00, in data de 28 august 2009, cu masina prin amabilitatea socrilor caci cu o zi inainte am mers la gara sa fac rezervari pentru un tren rapid pana la Bucuresti si de acolo cu trenurile care circula din ora in ora pana la Otopeni, iar la casa de bilete am dat peste o doamna foarte amabila care m-a pus in garda informandu-ma ca trenul respectiv vine de la Budapesta si are zilnic intarzieri de 30′ – 2h. Aveam avion la orele 17:25 si conform politicii oricarui aeroport trebuie sa fii prezent cu 2 ore inainte de plecare pentru operatiuni de check-in (inregistrarea pasagerilor, a bagajelor si atribuirea locurilor in avion), boarding (procedura de imbarcare) , etc.

Calatoria pana la aeroport, asa cum ne asteptam, a durat ceva mai mult de 3 ore datorita stationarilor in trafic de 10-15 minute in orasele de pe Valea Prahovei, si de vreo 45 de minute pe centura ocolitoare a orasului Ploiesti. Am ajuns numai bine fara a mai fi nevoie sa asteptam prea mult pana cand a inceput operatiunea de check-in.

Cat timp am petrecut in aeroportul Henri Coanda – Otopeni, am redescoperit romanii in toata splendoarea lor: in aeroport trebuia sa ne intalnim cu un reprezentant al agentiei de turism care trebuia sa se asigure ca totul decurge normal, nu ne-a intrebat nimeni de sanatate si cand l-am sunat a fost de-a dreptul nepoliticos (daca tii neaparat sa ma vezi la fata ne vedem in fata la…). In schimb doamna de la biroul de check-in a fost amabila si ne-a intrebat daca dorim unul din locuri la fereastra si ne-a urat o vacanta placuta.

La controlul de securitate inainte de imbarcare ne-am lovit de niste angajati tare zelosi: nevasta-mea era pe punctul de a trece printr-o perchezitie corporala din cauza unor capse metalice de la fusta (a piuit aparatul cand a trecut prin poarta de securitate, ciudat e faptul ca pe aeroportul Diagoras din Rodos ne-au lasat sa trecem cu ceasurile cu bratara metalica, deci ai nostri au setat senzorii la sensibilitate maxima), iar eu am fost nevoit sa scot din buzunare toate mizeriile pe care le colectasem din lipsa unui cos de gunoi unde sa le arunc. Si n-a fost suficient ca laptopul a fost controlat separat cu aparatul cu raze X, la iesire din el domnii de la controlul de securitate au trebuit sa-l deschida si sa-l intoarca pe toate partile ca sa se convinga ca e laptop si nu altceva (probabil era prima oara cand vedeau un netbook Acer Aspire One).

Am crezut ca o data trecuti de rutina securitatii am scapat de apucaturile romanilor, dar dupa ce am trecut si de verificarea de la poarta de imbarcare cu ora inainte de plecare avionului, am fost tinuti mai bine de jumatate de ora in autobuzul ce trebuia sa ne duca pana la scara avionului aflat la mai putin de 300-500 de metri. Si era o caldura inabusitoare ca m-au trecut toate transpiratiile… nu doar pe mine ci pe toata lumea care nu intelegea de ce am fost urcati in autobuz si tinuti in fata portii de imbarcare (partea neplacuta a situatiei era ca nici nu ne lasau sa coboram sa luam o gura de aer).

Intr-un final am fost dusi la avion, o aeronava Boeing 737-800, care contrar asteptarilor noastre a decolat cu jumatate de ora intarziere fata de ora prevazuta in program. Drept compensatie am avut parte de cea mai lina decolare din viata mea, asa ca pilotii merita toata stima. Pe Diagoras, aeroportul civil de pe insula Rodos, am aterizat dupa aproximativ o ora si jumatate de zbor. Surprinzator sau nu dar procedurile de verificare si ridicare a bagajelor au durat destul de putin, mult mai putin decat ma asteptam.

Am stat mai mult in autocarul care urma sa ne duca de la aeroport la hotel, vreo 45 de minute pentru ca a trebuit sa ne asiguram ca nu e vreun roman de-al nostru ratacit prin aeroport sau imprejurimi. Asa am descoperit ca engleza vorbita de grecii de pe insula Rodos e cam la fel ca romgleza la noi. Dupa ce ne-am plimbat jumatate de insula pe la fiecare hotel pe unde aveau altii facute rezervarile am ajuns si noi la hotel.

Ne-am prezentat constiinciosi la receptie asteptand sa ne luam in primire camera, dar surpriza: numele noastre nu se afla pe lista cu rezervari facute. Nu-mi dau seama cum am reactionat dar cred ca n-aratam deloc bine la fata caci cei de la receptie au pus mana pe telefon, au sunat si in 10 minute problema a fost rezolvata: nu aveam facute rezervari la hotel Carina**+ ci la hotel Diana*** vecin cu primul hotel si care dupa cum am aflat ulterior aveau acelasi proprietar. Aici se poate vedea inca o data profesionalismul cu care romanii din tara si-au facut treaba: au emis gresit voucher-ul de calatorie desi facusera rezervarea la hotel Diana.

Am facut stanga-mprejur si ne-am prezentat la receptia hotelului Diana unde eram asteptati de ceva vreme. Acolo ni s-a inmanat cartela de acces de la camera si am rasuflat usurati. Ceasul arata 21:30 – 22:00, eram destul de obositi si am aterizat direct in pat, urmand ca a doua zi sa iesim in recunoastere.

Sper ca nu v-am plictisit… inca ! Ziua a II-a va fi putin mai vesela si optimista !

4 comentarii la „Vacanta in insula Rodos: prima zi”

  1. Foarte buna initiativa acestui mini-serial despre vacanta in Rhodos. Nici eu nu am gasit prea multe informatii despre insula, care se afla cu siguranta pe lista de vacante viitoare.

Comentariile sunt închise.