La data de 26 aprilie 1986, cel de-al patrulea reactor al Centralei Atomoelectrice din Cernobîl a explodat la 01:23 noaptea.
Pe vremea aceea eram un pusti de numai 8 ani care locuia intr-un satuc din nordul Moldovei aflat la aproximativ 500 de kilometri de locul cu pricina.
Stiam ce s-a intamplat imediat ce stirea a transpirat la postul de radio Europa Libera pe care-l ascultam cu sfintenie. Pe-atunci nu intelegeam nimic dar puteam sa-mi dau seama intr-un singur cuvant ca cele intamplate la Cernobil sunt un lucru rau.
Zilele urmatoare la scoala ne-au dat cate o pastila pe care trebuia sa o tinem sub limba, cica sa nu ne creasca gusa (endemica, cred) – explicatia oficiala.
Si tot in acea perioada am avut la un moment dat senzatia ca am facut insolatie (stare de fierbinteala a pielii si intepaturi ca atunci cand te-a ars soarele), doar ca pielea nu s-a basicat si nici nu s-a inrosit si am crezut ca sunt simptomele bolnavului inchipuit datorita informatiilor auzite la postul de radio Europa Libera.
Si iata ca au trecut 25 de ani de atunci, m-am facut baiat mare si locul accidentului nuclear de la Cernobil inca mai fumega…