Alter Ego Blog

Nu stiu cum sunt altii dar eu incep sa simt lipsa tot mai acuta a timpului. Pur si simplu simt ca timpul nu-mi mai ajunge pentru ceea ce vreau sa fac, si in mod special pentru ceea ce trebuie sa fac. Ma trezesc dimineata avand in plan sa fac anumite lucruri si ajung sa descopar seara ca n-am reusit sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus. Sper sa fie doar o situatie, sper sa fie doar un varf in care sunt extrem de ocupat si timpul nu-mi ajunge, altfel o sa ajung sa muncesc non-stop.

Poate ca lipsa timpului se datoreaza si “crizei” cu care suntem inoculati la nivel intelectual: acum trebuie sa muncim mai mult pentru a beneficia de aceleasi satisfactii materiale si financiare decat munceam inainte si cu toate acestea ziua are tot 24 de ore, iar programul de lucru este oficial tot de 8 ore caci neoficial ajung sa muncesc… mai mult de 12 ore zilnic.

Sper ca lipsa timpului sa nu fie doar inceputul unei stari de oboseala cronica, surmenaj sau alte prostii de genul acesta. Caci in acest caz nu mai este vorba de timp ci de randamentul pe care il am in activitatile de zi cu zi: timpul alocat aceleeasi activitati va creste direct proportional cu starea de oboseala si vei ajunge sa nu mai faci fata. Totusi imi doresc sa cred ca e doar o perioada mai incarcata caci n-am chef de suplimente nutritive de genul: lecitina,multi-vitamine, multiminerale, ceaiuri anti-stres, etc. N-am chef, de fapt n-am timp, nici macar de o saptamana de relaxare departe de tot ce inseamna obligatii de serviciu.

Si ca si cum toate preocuparile mele zilnice nu mi-ar fi fost de ajuns mi-am m-ai lansat si acest blog personal care-mi rapeste, daca vreau sa fiu consecvent, cel putin 15 minute zilnic… sau poate cine stie, poate nu vad jumatatea plina a paharului, blogul nefiind o sursa de stres ci de relaxare, sau cel putin un mijloc de refulare…