Vacanta in insula Rodos: ziua a II-a

Iata ca deja a trecut o saptamana de cand m-am intors din vacanta pe insula Rodos si 4 zile de la primul articol, Vacanta in insula Rodos: prima zi, dedicat acestei vacante si cred ca e cazul sa continui acest serial desi nu garantez ca amintirile imi sunt fidele si ca nu voi sari peste anumite aspecte. Daca considerati ca anumite informatii de interes general nu se regasesc pana la finalul serialului dedicat vacantei in Grecia pune-ti intrebari si voi incerca sa fac completari in masura in care am informatii despre ceea ce va intereseaza.

Inainte de a va povesti despre ziua a II-a cred ca trebuie sa laud putin hotelul Diana*** (Diana reprezenta zeita vanatorii in mitologia romana, echivalentul lui Artemis din mitologia greaca ) la care am fost cazati: pe scurt as putea sa spun ca a fost perfect pentru un om normal fara fite si pretentii.

Hotelul a fost recent renovat si de pe urma acestei renovari a beneficiat de tot ce inseamna confortul modern: m-a impresionat faptul ca incalzirea apei calde de la dusuri se facea exclusiv cu ajutorul energiei solare (si din cate mi-am dat seama instalatiile de apa calda menajera solare sunt in insula Rodos – numita si insula soarelui – foarte raspandite).
Accesul in camera se face pe baza de cartela magnetica si… daca dupa ce ai intrat in camera patesti ca mine in prima seara si nu stii unde sa o bagi ramai in bezna, pentru ca intreaga retea electrica a camerei e controlata de acea cartela magnetica. Cand intri trebuie sa bagi cartela si sa o lasi cat esti in camera intr-un cititor de langa usa, altfel PA energie electrica. Iar cand pleci e ca si cum ai scoate totul din priza. Nu stiu daca cei de la receptie monitorizeaza cat timp esti in camera si cat timp esti plecat dar usa pe exterior avea un led care clipea in culoarea rosie daca era camera ocupata asa ca femeia de serviciu stia cand poate sa vina pentru a face curatenie (cred ca merita facuta precizarea ca la acest hotel se facea curat in camera desi informatiile pe care le aveam dinainte de a pleca in vacanta sustineau contrariul).

Dotarea camerei era generoasa din punctul meu de vedere: baia dotata cu dus era destul de mare (stiu apartamente in Romania care au baia jumatate din cat era cea de la hotel), avea uscator de par si mobilier cat sa-ti muti toata gama de cosmetice pe care o ai acasa. Prosoapele, cate 3 pentru fiecare, ne-au fost schimbate la jumatatea sejurului adica in a patra zi de la cazarea noastra. Apoi putem continua cu urmatoarele lucruri mai mult sau mai putin indispensabile: aparat de aer conditionat, frigider, telefon cu acces international, televizor cu programe prin satelit, cafetiera, masuta de toaleta pentru doamne (desi eu chestia asta am folosit-o drept birou). Sifonierul pentru haine avea destul spatiu si umerase cat sa-ti aduci cu tine jumatate din garderoba (in sifonier era un mic seif in care puteai pastra contra-cost diverse lucruri de valoare). In plus aveam o terasa extrem de generoasa in care iti puteai petrece dupa amiezile daca nu reuseai sa ajungi pe plaja. Absolut tot mobilierul era nou-nout…

Spatiul pentru servirea micului dejun, singura masa pe care o puteai servi la hotel, era amenajat cu gust in stil modern. Si nu stiu daca e specific Greciei sau hotelului la care am fost cazati dar greek breakfast a fost mai degraba tipic bufetului suedez: astfel aveai posibilitatea sa alegi ce doresti sa servesti la micul dejun si sa mananci suficient astfel incat sa nu dai fuga la taverna la prima ora a diminetii.
Alaturi de sala de mese era amenajat un spatiu pentru recreere, singura modalitate de recreere fiind insa o plasma care avea aceleasi canale tv ca si telivizorul din camera asa ca singura data cand am folosit acest spatiu a fost in ultima zi cand a trebuit sa asteptam pentru transferul la aeroport.

Pentru dependentii de internet alaturi de receptie erau 2 calculatoare care puteau fi folosite numai dupa ce bagai o moneda de 1 sau 2 euro si in functie de suma platita puteai folosi calculatorul o anumita perioada de timp. N-am folosit aceasta alternativa, dar din cate am inteles ora de aces la internet costa 3.5 euro.

In rest tot ce pot sa mai spun despre hotel Diana*** stele e faptul ca se afla situat in inima orasului Rodos, fiind inconjurat de magazine de suveniruri, taverne si mini-marketuri. Fata de plaje e la 2-3 minute de plaja marii Egee si la 10 minute de plaja marii Mediterane, populara plaja Elli Beach. Iar fata de orasul medieval fortificat (Medieval Old Town), cel mai important obiectiv turistic al orasului Rodos, e la maxim 20 de minute.

In orasul Rodos, capitala insulei (de fapt singurul oras de pe insula ca restul statiunilor sunt sate), desi are vreo 60.000 de locuitori nu exista mijloace de transport in comun. Iar daca nu vrei sa circuli ca pieton poti alege sa inchiriezi un scuter (sunt foarte raspandite), o masina sau poti apela la un taxi daca-ti permite buzunarul: pornirea costa 1 euro si tot atat se plateste pentru fiecare kilometru. Daca vrei sa vezi insula poti folosi autobuzele care strabat insula in lung si in lat pretul unui bilet fiind de aproximativ 0,10 euro/kilometru putand fi cumparat doar de la sofer.

Dar haideti sa revin la oile noastre ca incep deja sa ma pierd in prea multe detalii: dupa servirea micului dejun aveam intalnire cu agentul turistic vorbitor de limba romana pentru a stabili programul sejurului daca eram interesati de asa numitele excursii optionale (asa am descoperit ca un sejur ieftin se poate transforma intr-un sejur destul de costisitor daca vrei sa mergi in toate excursiile propuse): astfel pentru ziua de duminica era planificata o mini-croaziera in Turcia (litoralul turcesc era la 15-20 de kilometri de insula Rodos) cu vizitarea orasului Marmaris. Costul acestei mini-croazierei: 60 euro/persoana, fara pranz inclus. Am exclus de pe lista aceasta mini-croaziera pentru ca fiind duminica ne doream sa asistam la o liturghie intr-o biserica greceasca.
Luni, pe lista excursiilor optionale, figura turul insulei asa ca am spus DA fara nici un fel de ezitare. Costurile erau de 55-60/euro de persoana cu pranz inclus (55 euro daca alegeai meniu cu carne, 60 daca meniul era cu peste).
Marti seara, propunerea era sa petrecem o seara traditionala greceasca contra a 40 euro/persoana, cu apa, vin si fruncte de sezon la discretie dar cum nu suntem petrecareti am fost nevoiti sa trecem peste acest capitol.
Miercuri si joi erau planificate croaziere pe mare: prima fiind croaziera pe coasta estica a insulei, pentru 35 euro/persoana, iar cea de a II-a fiind croaziera in insula Symi la acelasi pret de 35 euro/persoana (fara ghid). Nu cred ca mai trebuie precizat ca in pretul excursiilor nu intra pretul biletelor pentru obiectivele turistice vizitate si cumparaturile, asa ca pentru cine merge intr-un astfel de sejur si da curs invitatiei de a participa la toate excursiile optionale e recomandat sa aiba o rezerva suplimentara la el de minim 500 – 1.000 de euro.

Dupa ce am mai discutat una alta cu Ilona, agentul turistic, si ne-am convins ca n-are raspuns la toate intrebarile desi ar fi trebuit sa la aiba, am decis ca e mai bine sa ne descurcam pe cont propriu (cu o zi inainte de a ajunge noi pe insula Rodos, in 27 august, a fost sarbatoarea Sfantului Mucenic Fanurie despre care citisem ca ar avea undeva pe insula Rodos moastele).

In programul acelei zile nu putea sa lipseasca marea, ca doar fiind vorba de o insula oriunde ai merge la un moment dat dai de mare. Asa ca primul contact mai consistent cu Rodosul a fost pentru inceput marea si plajele sale. Daca n-ai fost niciodata pe insula Rodos o sa ramai surprins de plajele de acolo, cel putin in orasul Rodos: nisipul nu predomina pe aceste plaje ci un amestec de nisip si pietris.

Plaja marii Egee in orasul Rodos as puteau asemana cu o balastiera, predomina pietrisul iar pietrele sunt destul de mari. Totusi e o plaja amenajata cu sezlonguri, umbrele, dusuri, cabine de schimb si toalete publice (ca sa fiu sigur ca nu uit o sa spun un alt lucru care m-a surprins in mod placut, gasesti toalete publice la tot pasul, stralucesc de curatenie cu mici exceptii si nu trebuie sa platesti nici un ban pentru folosirea lor). Dar marea… marea e cea care da tot farmecul acestei plaje (se poate spune ca e sarea si piperul), desi marea Egee e o mare agitata in comparatie cu marea Mediterana culorile sale de la tarm pana departe in larg definesc o intreaga paleta de nuante de albastru de care, pur si simplu, n-are cum sa nu-ti placa. Iar valurile sunt o resursa inepuizabila pentru fotografii artistice trebuie doar sa ai rabdare sa prinzi momentul oportun, sau sa ai un aparat care poate face mai multe fotografii la o singura declansare.

Plaja marii Mediterane a orasului Rodos, cunoscuta sub numele de Elli Beach, este destul de populara desi la fel ca dincolo amestecul de pietris si nisip este omniprezent doar ca aici nisipul e ceva mai mult, iar pietrele sunt ceva mai mici. Dar apa marii e atat de limpede ca poti vedea clar chiar si la 2-3 metri sub apa, iar culorile acestei mari sunt din paleta turcoaz. Si e bine de stiut ca atat in marea Egee, cat si in marea Mediterana de langa tarmurile orasului Rodos surferii se pot desfasura in voie.

Dupa circuitul plajelor celor doua mari, asa din varful degetelor, am ajuns in portul turistic Mandraki. Aici se spune ca ar fi strajuit intrarea in port celebrul Colos din Rodos una din cela mai putin cunoscute din cele 7 minuni ale lumii antice. Dar despre Colosul din Rodos cum nu era nimic de vazut nu va pot spune nimic… dar exista google pentru cine este interesat…
Aveam informatii nesigure ca pe faleza Mandraki exista Wi-Fi HotSpot Free oferit de prefectura orasului, asa ca n-am stat mult pe ganduri si am verificat informatiile care mi s-au confirmat. Vreo ora-doua am petrecut online facand munca de documentare… si nu numai. De pe faleza se poate vedea fortul Sfantul Nicolae care actualmente gazduieste un far, dar acolo am ajuns abia in penultima zi a sejurului nostru.

A urmat apoi sa descoperim orasul medieval care trebuie sa recunosc m-a impresionat prin fortificatiile sale, personal cred ca si in ziua de azi reprezinta o piedica serioasa in cazul unui asediu, asa ca pe vremea cand a fost construit nu cred ca erau multi care sa-si puna mintea cu asa sistem defensiv. Cum nu stiam zona prima data am intrat in orasul medieval printr-o poarta din bazarul din zona Mandraki, poarta care nu duce direct in oras ci undeva intre sistemul de ziduri, asa numitele gradini ale orasului medieval, unde era o inabuseala de-ti venea sa mori si n-aveai ce vedea decat ziduri, iarba, palmieri si niste bile de piatra pe care le gaseai peste tot si care erau folosite pe vremuri probabil drept ghiulele de tun. Intr-un final am ajuns in orasul medieval propriu-zis langa palatul Marilor Stapani (Palace of the Grand Master of the Knights of Rhodes) si cum eram inca pe dinafara am iesit pe alta poarta intr-un parculet al orasului nou care ne-a permis sa vedem orasul medieval dintr-o perpectiva destul de interesanta. Iarasi am dat de alta poarta, am intrat si ne-am ratacit o vreme pe stradutele inguste. Acesta a fost primul nostru contact cu orasul medieval Rodos, dar am revenit ulterior ori de cate ori am avut o fereastra de timp disponibila.

Era vremea pranzului asa ca ne-am retras in zona unde eram cazati pentru a servi pranzul: aveam de ales intre zeci si zeci de taverne, asa ca am intrat si noi unde ni s-a parut mai frumos. Demn de remarcat ca acolo fiecare astfel de local are un om angajat menit sa atraga clientii, acesti sales manager (cum i-am numit eu) sau sefi de sala cum s-ar numi pe la noi, incercau efectiv sa te convinga sa le calci pragul. Unii reuseau sa aiba terasele pline, altii nu prea aveau succes. Pretul unui pranz depinde numai si numai de tine: poti alege din meniu ce-ti pofteste sufletul dar o sa te coste mai mult decat daca ai opta pentru unul din meniurile zilei. Altfel optand pentru meniul zilei care e destul de consistent, 2 persoane ajung sa manance bine spre foarte bine platind maxim 20 de euro. Singura problema la meniul zilei e ca la majoritatea tavernelor vizate de noi nu prea aveai de ales decat intre patru meniuri care erau aceleasi si ieri, si azi, si maine… Doar ca noi dupa prima zi am descoperit in urmatoarea zi un local numit Norden Bar unde aveai de ales intre vreo 4 aperitive, 12 meniuri la felul principal si 4 deserturi, putandu-le combina oricum si acolo ne-am facut veacul tot sejurul in ceea ce priveste mancatul.

Spre seara ne-am gandit ca nu degeaba avem doua mari la doi pasi de noi si am mers la balaceala si plaja pe Elli Beach: pe langa plaja destul de altfel decat stiam eu plajele apa se adanceste destul de repede si de brusc si in imediata apropiere a tarmului sunt foarte multe stanci submarine. Apa mi s-a parut destul de rece pentru aceasta perioada a anului (29 august) dar o data intrat te acomodai destul de repede. Soarele era destul de puternic cam pana pe la orele 18:00 dar dupa aceea puteai fi linistit in privinta aceasta (eu am probleme cu maria-sa soarele si ma feresc cat pot de el caci am avut ani cand nu scapam de insolatie destul de grava orice as fi facut), in schimb dupa aceasta ora valurile marii cresteau in intensitate.

Si cum ziua sta sa incheie ne-am petrecut seara pe faleza din Mandraki care e foarte animata la acele ore. In plus am avut noroc de o luna in crestere si am prins la sfarit luna plina…

Aceasta a fost ziua a II-a pe insula Rodos. Urmeaza ziua a III-a, turul insulei… stati pe aproape…

PS: recitind cele scrise imi dau seama ca folosesc un stil prea personal si care cred ca nu prea este util cuiva care vrea sa ajunga in insula Rhodos, asa ca la sfarsitul acestui mini-serial voi fi nevoit sa fac o sinteza in care sa prezint informatiile concret, dezbracate de nota personala.

3 comentarii la „Vacanta in insula Rodos: ziua a II-a”

Comentariile sunt închise.