Visul unei nopti de toamna

Randurile care urmeaza in continuare sunt o selectie din corespondenta pe care am purtat-o recent cu un fost coleg de care scoala nu prea s-a lipit, abandonand-o dupa primele patru clase pentru a merge cioban la o stana din munti.

N-am mai stiut nimic de el de-atunci desi au trecut mai bine de 20 de ani. Recunosc ca nici nu m-a interesat acest lucru si-am fost tare surprins cand zilele trecute ma abordeaza cineva pe Facebook care parea sa ma cunosca, atat pe mine cat si familia, destul de bine. Surprins in cel mai placut mod pentru ca aceasta intamplare mi-a adus aminte de frumusetea copilariei…

Am stat la povesti cateva nopti bune si personal am ramas impresionat de povestea vietii acestui om: un om care parea atunci sa nu aiba nici o sansa a reusit sa-si traiasca viata asa cum si-a dorit si a primit de la ea chiar mai mult decat si-ar fi imaginat ca este posibil. Dar haideti sa-i dam cuvantul pentru a nu stirbi din frumusetea povestii:

– Stii ca nu mi-a placut cartea si de-aceea am plecat cioban la stana. Stiam sa citesc, sa scriu, sa numar si sa socotesc… n-aveam nevoie de mai mult. Mi-au placut oile de mic copil, nu m-a trimis nimeni sa muncesc de la 10 ani la stana. Stii cat de frumos este sa stai cat e ziua de lunga in aer curat de munte, avand grija de turma si sa mai fii platit pentru aceasta? Crede-ma pe cuvant ca e cel mai frumos lucru de pe pamant…

Aveam de mancare, de imbracat si un acoperis deasupra capului. Iar pe langa toate astea aveam si o simbrie pe care neavand pe ce s-o cheltui am tot pus-o la ciorap. Iar primavara baciul obisnuia sa ne dea la acestia mai tineri cate un miel cu care puteai sa faci ce vrei. Eu am ales sa pastrez mielusei, acestia s-au facut mari, oile au fatat alti miei si in 8-9 ani pana m-au luat astia la oaste aveam deja incropita o turma de vreo 25 de oi.

In armata a fost mai greu numai primele 3 luni ca nu ma prea simteam prea bine cu pusca in mana, dar dupa ciclul de instructie si depunerea juramantului militar am cerut la raport sa ma trimita la G.A.Z.-ul unitatii militare (G.A.Z. – gospodarie agro-zootehnica) unde am lucrat tot cu animalele si a fost bine. Aveam totul asigurat doar ca nu eram platit pentru munca pe care o faceam.

Dupa liberare m-am intors la stana si inca vreo 2-3 ani lucrurile au mers bine. Apoi baciul s-a imbolnavit si in mai putin de jumatate de an a plecat la cei drepti. Cat timp a stat la pat baciul, ceilalti ciobani l-au parasit plecand prin alte parti. As fi plecat si eu ca nu stiam ce se va intampla cu turmele dupa ce ajung la alt stapan.

Se pare ca a fost bine ca am ramas, baciul n-avea decat doi copii: un baiat si-o fata aranjati la casele lor pe la oras. Prin testament baciul a impartit averea la trei considerandu-ma a fi propriul sau copil. Copii acestuia n-au contestat testamentul ba mai mult m-au rugat, pentru a cinsti memoria tatalui lor, sa am grija in continuare de toate turmele.

In cativa ani am reusit sa rascumpar si partea celor doi copii ai baciului si-am ajuns asa sa am o turma de vreu zece mii de oi. Dar dupa aceasta au inceput problemele: nu mai petreceam aproape deloc cu mioarele la pasune ca trebuia sa ma ocup de treburile administrative. Sa tin socotela oilor, a laptelui, a casului, a lanii, sa platesc la timp ciobanii, s.a.m.d. Intr-un cuvant, sa am grija ca nimeni sa nu duca lipsa de nimic. Am facut lucrurile acestea o vreme pana am obosit, nu mai dormeam noaptea ca ma trezeam numarand oile…

Iar de cand am ajuns si eu baci, m-am prostit si ma uitam din cand in cand la televizor. Asa am aflat de Becali, ciobanul care a ajuns patron de club de fotbal, om de afaceri si milionar mioritic. Si mi-am zis ca aceasta e solutia problemelor mele: daca Becali a putut eu de ce sa nu reusesc? Asa ca am vandut turmele pana la ultima mioara si am intrat in afaceri imobiliare: cumparam apartemente cu banii jos , asteptam cateva luni si vindeam in profit.

Treaba mergea struna si mi-am zis ca pot mai mult asa ca am devenit investitor intr-un cartier rezidential de vile. Se pare insa ca n-am fost prea inspirat ca a venit criza si toti banii mei au ramas blocati intr-un cartier cu vile pe jumatate construite, pe care nu vrea nimeni sa le mai cumpere. Noroc ca nu m-am incurcat cu bancile ca nu stiu ce s-ar mai fi intamplat cu mine: probabil as fi facut puscarie sau ar fi trebuit sa fug din tara.

Am vrut sa ma angajez la oras dar nu angaja nimeni om cu patru clase, am vrut sa ma intorc la stana dar mi-a fost rusine sa ma intorc cu coada intre picioare precum fiul risipitor din pilda biblica. N-am gasit altceva de lucru decat vanzator ambulant de ziare si am vandut ziare prin intersectii pana zilele trecuta cand… s-a intamplat o minune caci altfel nu pot sa-i spun.

Sa-ti spun ce s-a intamplat: eu nu citeam ziarele pe care le vindeam ca pierdeam clienti daca stateam cu nasul in ele, dar vedeam mereu in ziua de luni pe prima pagina in mai toate ziarele o caseta cu niste numere si sub ele scris: REPORT si o suma atat de mare de bani ca nici nu indraznesc sa o pronunt. Imi imaginam ca-i vreun cont bancar pentru ajutoare umanitare pentru sinistratii din toata lumea acesta si ca REPORT e suma care s-a adunat in acel cont pana atunci.

Dar intr-o zi dupa ce-am terminat de vandut toate ziarele vad intr-o vitrina un afis mare pe care scria: Nu-ti rata sansa! Joaca la 6/49 si poti castiga peste 7 milioane de euro!
Ma uitam ca vitelul la poarta noua ca nu intelegeam cum e sa te joci si sa castigi? Eu stiam ca fara munca nimic nu se castiga. Mi-am facut curaj, am facut si-o cruce, am scuipat in san si am intrat inauntru ca sa vad despre ce-i vorba. O doamna tare draguta mi-a explicat ca trebuie sa cumpar un bilet, sa aleg 6 numere de pe bilet si s-astept extragerea de duminica care cica se va transmite in direct la televizor.

Daca am vazut ca e atat de simplu am cumparat si eu un bilet, am ales la intamplare cele 6 numere si crede-ma ca am si uitat de intamplarea aceasta pana cand primesc un telefon in care mi se spune ca am castigat la 6/49 la categoria I si ca trebuie sa ma prezint cu biletul la agentia loto de unde l-am cumparat pentru validare. N-am crezut nimic pentru ca am mai patit sa primesc mesaje pe telefon ca am castigat o masina si 5.000 de euro la nu stiu ce concurs si ca trebuie sa platesc o taxa de 50 de euro, iar eu ca boul am facut ce mi s-a spus si am ramas pagubit de banii respectivi.

A doua zi dimineata toate ziarele anuntau ca marele premiu la 6/49 a fost castigat, mi-am amintit ca am fost sunat cu o seara inainte si am scos biletul din portofel sa verific numerele: am scapat pur si simplu toate ziarele pe care le tineam in mana, tamplele au inceput sa-mi zvacneasca cu putere si in urechi auzeam un puternic zgomot ca de motor.

Aceasta e minunea de care-ti spuneam: am castigat la loterie vreo 7 milioane de euro din care statul mi-a luat 1,75 milioane impozit. Cam mult dar daca tin cont ca eu n-am investit decat vreun euro si ceva, am zis sa fie si un lup mancat de oaie.

Dupa ce mi-am incasat banii am stat in cumpana daca sa ma intorc la ocupatia mea de oier, sa cumpar o alta turma langa care sa imbatranesc sau sa-mi iau lumea in cap, in sensul bun al cuvantului. Nu stiam ce sa fac si-am dat cu banul: a picat sortii sa-mi iau lumea in cap si aceasta fac acum pana se vor termina banii.

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce mi-a pus Dumnezeu mana in cap a fost sa-mi cumpar o masina Lamborghini Gallardo.
Sa nu te-aud ca-mi spui ca a inebunit lupul… puteam sa-mi cumpar o masina mai normala insa Lamborghini Gallardo are pentru mine o valoare sentimentala aparte: cand umblam cu turma aveam un telefon pe care puteai sa pui muzica si-mi placea mult o melodie de la Fara Zahar in care spuneau ca Mi-am tunat caruta si am transformat-o in Lamborghini Gallardo. M-a costat o mica avere dar gandindu-ma la cat m-a taxat statul si la cat am pierdut investind in afaceri imobiliare paguboase, pretul platit este un mic chilipir.

Stateam atunci si ma intrebam in sinea mea ce minunatie poate sa iasa atunci cand tuna in timp ce ploua daca caruta este trasnita? O masina sigur nu, insa eram curios cum arata aceasta masina Lamborghini Gallardo.  Acum am aflat si-ti impartasesc bucuria mea trimitandu-ti aceasta fotografie:

Eu am ramas fara cuvinte cand am vazut-o pentru prima oara si nu trece zi in care sa nu ma minunez de ceea ce inseamna perfectiune in materie de masini.

Pe tine te-a atras probabil laptopul din dreapta mai mult decat masina din stanga.
Sa-ti spun ce-i cu el: atunci cand am cumparat masina cei de la Automobili Lamborghini mi-au oferit drept cadou din partea casei acest laptop. E un model Asus Lamborghini VX7 pe care-l gasesti daca-l vrei si tu in magazinul online Koyos la pretul de 9.269 lei. Iar impreuna cu laptopul mi-au mai dat un joc cu masini despre care sper sa-ti povestesc mai tarziu.

Atat masina cat si laptopul au un design unic cat si dotari tehnice demne de invidiat. Tonul in ceea ce priveste linia sportiva a designului este dat desigur de masina, insa cei de la Asus au reusit sa redea cu acuratete elemente din designul masinii aplicate la designul laptopului. Eu prima oara am avut impresia ca laptopul nu este altceva decat o macheta la scara redusa a masinii.

La fel ca masina designul laptopului pastreaza o tinuta eleganta, stilata, aerodinamica si putin agresiva (in sens sportiv vorbind). Atentia la detalii in ceea ce priveste designul se vede si din faptul ca laptopul imita in partea din spate stopurile de la Lamborgini, iar fantele de ventilare de la laptop sunt identice in ceea ce priveste designul cu sistemul de evacuare a gazelor arse de la masina. Pentru ca o fotografie face cat o mie de cuvinte iata inca una:

Nici Lamborghini si nici cei de la Asus n-au facut rabat in ceea ce priveste calitatea materialelor folosite lucru care se reflecta in confortul resimtit in timpul utilizarii atat a masinii cat si a laptopului.

Pentru ca esti interesat mai mult de laptop decat de masina o sa-ti spun mai multe despre el: ca sa termin cu partea de design o sa mai spun ca butonul de pornire a laptopului este identic in aceastata privinta cu butonul de pornire a masinii, iar partea in care stau asezate palmele la tastatura este acoperita cu piele la fel ca interiorul masinii.

Cat priveste dotarile tehnice sub capota gasim doar cei mai bun: un procesor Intel Core i7 2630 QM de 2 GHZ (pana la 2.9 GHZ cu turbo boost), o placa video NVIDIA GeForce GTX 460M cu 3 GB GDDR5, 16 GB memorie RAM si o capacitate de stocare impartita intre 2 hard-disk-uri de cate 500 GB cu tehnologie SSH ce permit o viteza de lucru care in mod cert depaseste viteza limita legala.

De asemenea Asus Lamborghini VX7 vine la pachet cu Windows 7 Ultimate si, spre marea mea surprindere, acesta boot-eaza in mai putin de 1 minut.

Legat de autonomie tot ceea ce pot sa-ti spun ca laptopul se aseamana si in aceasta privinta cu masina: cu un acumulator abia incarcat poti sta linistit tot atat de mult timp cat dureaza sa faci din nou plinul la masina. Se prea poate sa fie doar o simpla coincidenta sau poate nu…

Cum nu ma pricep la calculatoare jocul primit o data cu laptopul e una dintre preocuparile mele. E vorba despre un joc cu masini: Need for Speed: The Run este numele jocului si este de-a dreptul fantastic.

In spatele jocului este o poveste: Jack, eroul principal, este un om cautat, singura lui sansa de supravietuire fiind castigarea unei curse de peste 3000 de mile, ce implica traversarea Statelor Unite de la apus la rasarit, din San Francisco si pana la New York. Si ceea ce-mi place e ca pentru a-ti duce la indeplinire misiunea nu doar conduci o singura masina ci poti sa furi alte masini, sa alergi pe jos si sa infrunti politia pentru a scapa din incercuire.

Ca sa-ti faci o idee despre joc iata un scurt video de prezentare:

Si stii ce-mi mai place la jocul acesta? Pot sa-mi aleg masina cu care particip si aleg binenteles tot Lamborghini Gallardo.

Imagineaza-ti cum este sa conduci o masina Lamborghini, sa te joci pe un laptop Asus Lamborghini VX7 si in joc sa ai partenet tot o masina Lamborghini. Iti spun tot eu, realimul redat in cadrul jocului sustinut de performantele laptopului, incepe sa provoace confuzie si nu mai faci diferenta intre realitatea virtuala si realitatea in care traiesti. Incepi in timpul jocului sa dai din picioare incercand sa calci frana, ambreajul sau acceleratia. Cauti pe langa mouse schimbatorul de viteze daca nu esti multumit de cum evolueaza jocul. Te inclini intr-o parte cand viteza cu care ataci curbele nu este corespunzatoare si ce-i cel mai rau incepi sa-ti injuri partenerii de trafic la fel cu o faci si in realitate.

Altfel sunt multumit si de laptop si de jocul Need for Speed: The Run. Par a fi facute unul pentru celalalt, laptopul nu-i refuza nici un moft jocului si pare sa nu oboseasca niciodata ba chiar pare sa aiba resurse inepuizabile.

Iti mai spun un mic secret si te las ca este tarziu: o data, in timp ce eram in masina si am deschis laptopul am tras o sperietura sora cu moartea. S-a auzit un zgomot de motor si instinctiv am calcat frana, motorul masinii era desigur oprit insa la pornire laptopul Asus Lamborghini VX7 scoate un zgomot ca motorul masinii.

Inchei prin a-ti spune ca pur si simplu sunt indragostit de aceasta combinatie: masina Lamborghini Gallardo, laptop Asus Lamborghini VX7 si jocul Need For Speed: The Run. Si iti trimit un wallpaper pe care il am si eu pe desktop: daca atunci cand ne vom intalni il vad si la tine pe laptop promit sa te las sa faci o tura cu masina… in joc desigur si pe laptop. Tu ce credeai?

Nota explicativa: cursa IT cu laptopul Asus Lamborgini VX7 consta intr-o cursa cu masini din cadrul jocului Need For Speed: The Run. Daca nu mi-a iesit ceva mai bun e pentru ca nu pot sa scriu in timp ce sofez, v-ati prins voi si singuri:)… vruuuum…

Cu acest articol particip la concursul BlogWars 2011.

De ce Visul unei nopti de toamna? Pentru ca e un vis si e toamna… iar Visul unei nopti de vara a fost scris de William Shakespeare, iar Visul unei nopti de iarna ii apartine lui Tudor Musatescu.

6 comentarii la „Visul unei nopti de toamna”

  1. Bine ar fi daca te-ar suna astia de la Loto in cazul castigului dar nu au cum, ca biletele sunt anonime. Oricum, astept sa vad si filmul 😀

  2. Puțin cam lung, totuși. Iar introducerea cam stufoasă, de asemenea. În același timp, ai mici probleme cu ”pusul” virgulelor. 🙂

    Îmi place însă povestea, așa cum e ea: de sine stătătoare. 🙂

Comentariile sunt închise.