Randurile care urmeaza in continuare sunt o selectie din corespondenta pe care am purtat-o recent cu un fost coleg de care scoala nu prea s-a lipit, abandonand-o dupa primele patru clase pentru a merge cioban la o stana din munti.
N-am mai stiut nimic de el de-atunci desi au trecut mai bine de 20 de ani. Recunosc ca nici nu m-a interesat acest lucru si-am fost tare surprins cand zilele trecute ma abordeaza cineva pe Facebook care parea sa ma cunosca, atat pe mine cat si familia, destul de bine. Surprins in cel mai placut mod pentru ca aceasta intamplare mi-a adus aminte de frumusetea copilariei…
Am stat la povesti cateva nopti bune si personal am ramas impresionat de povestea vietii acestui om: un om care parea atunci sa nu aiba nici o sansa a reusit sa-si traiasca viata asa cum si-a dorit si a primit de la ea chiar mai mult decat si-ar fi imaginat ca este posibil. Dar haideti sa-i dam cuvantul pentru a nu stirbi din frumusetea povestii: