Dupa ce s-a nascut un pui de blogger, vorba cuiva de pe aici, posturile pe blog s-au rarit considerabil si oricat de mult mi-as fi dorit sa pastrez ritmul de minim un articol pe zi asa cum imi propuneam in Experiment blogosferic, ramasag cu mine insumi nu am reusit. De vina nu e statutul de parinte asa cum pare la prima vedere: familia e familie, jobul e job si pasiunea e pasiune, iar pana acum am reusit sa pastrez un echilibru aproape perfect intre aceste lucruri.
Totusi cum timpul n-ajunge niciodata iti reordonezi prioritatile, iar bloggingul pentru mine nu e o prioritate ci doar un exercitiu de exprimare, si faci ceea ce e cu adevarat important pentru tine si pentru cei din jurul tau carora le datorezi intr-un fel sau altul ceea ce esti, in primul rand ca om si apoi intervin celelalte roluri sociale.