Cainele – cel mai bun prieten al omului

Nu mai stiu ce varsta aveam atunci cand ai mei mi-au adus primul caine, o catelusa blanoasa pe care eu si fratele meu am vrut sa o botezam la fel ca si Columbo – Caine!

Noroc de un unchi care auzind cum o strigam ne-a sfatuit sa-i punem numele Molda, ca pe cainele lui Dragos Voda care a descalecat de demult pe plaiurile Moldovei.

Dupa vreo cativa ani nu stiu cum s-a invartit Molda noastra ca a dat nastere la 4 puisori dragalasi si fara ochi in primele zile din care unul a murit ca era prea firav. Pe ceilalti 3 i-am crescut iar cand au fost destul de mari ca sa nu mai depinda de Molda la 2 dintre ei le-am gasit stapan si am pastrat doar pe cel care semana leit cu cainele lui Pistruiatu, asa i-am pus si numele: Calu

Dupa ce cainele Calu s-a facut destul de mare parintii mei au decis ca trebuie sa renuntam la Molda ca sa nu ne trezim cu alte surprize si cum n-am reusit sa-i gasim alt stapan ne-au sugerat sa o ducem cat mai departe de casa si sa o abandonam lucru care s-a si intamplat intr-o zi: am dus-o cat de departe ne-au tinut picioarele de mers si fratele meu a legat-o de un stalp cu o sarma ca sa nu se intoarca cu noi.

M-am intors plangand tot timpul pana acasa unde… ne astepta o surpriza tare placuta: Molda ne astepta dand din coada in fata usii, reusise sa se dezlege si a alergat cativa kilometri inapoi acasa. Dupa aceasta parintii mei n-au avut de ales si am pastrat-o si pe Molda pana cand s-a stins de batranete.

Intr-o buna zi a murit si Calu iar ai mei n-au mai vrut alt caine din motive cat se poate de evidente pe care n-are rost sa le insir aici… insa intr-o buna zi Providenta mi-a trimis nu un caine ci 6 catei frumosi doar ca mama lor era o catelusa abandonata care surprinzator m-a acceptat destul de usor in preajma ei si a cateilor.

Le-am dus o vreme mancare, ma jucam cu ei pana cand intr-o zi m-am trezit cu ei la usa iar parintii mei, probabil imbatranind au dat in mintea copiilor, au acceptat sa-i pastram pe toti 6 pana cand rand pe rand am reusit sa le gasim la 5 dintre ei un stapan.

Am pastrat un catel dolofan pe care l-am botezat Bobi dar de care nu m-am bucurat mai mult de un an de zile pentru ca un vecin a binevoit sa-l otraveasca…

Toti cei 3 caini pe care i-am avut in copilarie si adolescenta n-au fost de rasa nobila ci rasa comuna a cainilor pe care o vedem ratacind astazi pe strazi dar numai atasamentul fata de o persoana (un grup restrans de persoane) e ceea ce ne indreptateste sa numim cainele – cel mai bun prieten al omului.

De ce a fost nevoie sa fac aceasta introducere si sa specific ca din punctul meu de vedere cainele este cel mai bun prieten al omului doar atat timp cat are un atasament fata de o persoana sau un grup restrans de persoane? Pentru ca in ziua de astazi multi dintre semenii nostri au impresia ca tot ce latra se numeste caine… dar dupa umila mea parere un caine care nu este atasat de o persoana este doar o fiara in libertate. Si este doar o chestiune de timp pana cand o astfel de fiara va ataca pe cineva asa cum s-a intamplat in aceste zile cu copilasul omorat de catre cainii vagabonzi/maidanezi.

In astfel de situatii oamenii se impart in 2-3 tabere: indiferentii, cei care i-au apararea victimelor si cei care i-au apararea agresorilor. Eu sunt de partea omului si tind sa cred ca si ceilalti care astazi sunt in tabere diferite vor trece in tabara mea atunci cand ei sau cineva apropiat vor fi atacati de astfel de caini vagabonzi.

Personal privesc cu toleranta fenomenul cainilor fara stapan desi as vrea sa dispara complet din peisajul spatiilor in care locuiesc oamenii. Cand insa se intampla astfel de tragedii cu oameni muscati de cainii maidanezi daca ma intreaba cineva ce-as face in aceasta privinta i-as raspunde fara ezitare: i-as extermina prin orice mijloace… dar nu inainte de ai lasa sa-si petreaca ultimele ore inchisi intr-un tarc in mijlocul celor care ii iubesc pana la proba contrarie…

Un caine vagabond nu este cel mai bun prieteni al omului, asa cum nici o molie, nici un soarece, nici un gandac de bucatarie, nici o musca, s.a.m.d. desi locuiesc in preajma noastra nu se pot ridica la rangul de animale de companie. Ca ne place sau nu, trebuie sa acceptam faptul ca un caine lasat in libertate pentru a putea supravietui devine o fiara asa cum este lupul, ursul si alte lighioane salbatice. Iar cat timp o fiara iti incalca teritoriul este de datoria ta sa ti-l securizezi pentru tine si pentru cei dragi tie: cainii fara stapan trebuie pur si simplu sa dispara din peisajul urban…

De ce s-a ajuns in situatia sa avem atat de multi caini fara stapan? Pentru ca iubitorii de animale din prea multa dragoste le-au abandonat pur si simplu in spatiu public si a fost doar o chestiune de timp pana cand bulgarele de zapada a crescut la dimensiunea pe care o vedem astazi iar daca lasam asa lucrurile fenomenul va capata dimensiuni greu de controlat.

Sterilizarea nu este o solutie pe termen lung, eutanasierea DA! Doar ca nimeni nu se grabeste sa faca aceasta desi multi se gandesc la ea…

Iar celor care iubesc cainii vagabonzi nu le pot interzice aceste placere dar le pot sugera sa treaca la fapte ca de vorbe suntem satui: adica atunci cand mergi la un adapost unde sunt tinuti temporar acesti caini in asteptarea eutanasierii, adopta pe bune acel caine nu doar te preface ca-l adopti doar ca sa-l eliberezi cateva strazi mai incolo (am citit pe undeva ca prin aceasta metoda sunt eliberati sute de caini fara stapan culesi de pe domeniul public de autoritati). Sau daca esti un ONG care administreaza un adapost pentru cainii fara stapan atunci cand ramai fara mancare pentru ei si vezi cum ajung sa se manance unii pe altii eutanasiaza-i fara regrete decat sa-i duci la cativa kilometri de oras de unde se intorc nestingeriti si umbla in libertate pe strazi.

6 comentarii la „Cainele – cel mai bun prieten al omului”

  1. Eu nu cred că sunt de vină ONG-urile sau iubitorii de animale. E dreptul lor să iubească ceva sau să lupte pentru ceva cu ce mijloace au. Vina este a autorităților, exact cum a spus și un comentator de la mine de pe blog.

    Sunt foarte multe interese financiare la mijloc. Nu vreau să fiu privit ca adeptul teoriei conspirației, însă firmele de ecarisaj sunt într-un mod mai mult sau mai puțin direct a unor politicieni. Cum îți explici că la un ONG serios o sterilizare costă 25 de euro, iar la o firmă de băiat deștept plătit din bani publici costă 490 de euro? Sunt sume comparative prezentate de o doamnă doctor veterinar în dimineața aceasta la Kiss FM. Poate adevărul este undeva la mijloc, dar orice sumă care depășește 100 de euro pentru o sterilizare este imensă, iar totul începe deja să fie cusut cu ață albă.

    Eu cred în metoda umană. Numai că trebuie făcută bine, nu cu interese financiare ale băieților deștepți. Eutanasierea, indiferent de metodă, este o variantă barbară pe care dă-mi voie să nu o agreez. Nu am nici o poveste similară cu poveștile tale legate de câini și în afară de îngrijirea și hrănirea câinilor de pe la bloc când eram copil, nu am avut nici un animal în casă. Bine, în afară de un acvariu cu pești timp de 1 an de zile :).

    Știu că ai un pitic care se apropie de acea vârstă. Și eu am o pitică care mai are vreo 3 ani până la acea vârstă. Cu atât mai mult ni se pare mai tragică povestea. Am ajuns în momentul în care nici nu mai citesc articolele din presă cu detalii despre subiect pentru că mă întristez. Citesc doar părerile apropiaților din blogosferă după cum observi. Însă tot nu-mi vine să votez pentru calea directă, rapidă și probabil eficientă, adică eutanasierea tuturor câinilor.

    • Intamplator cainele care a atacat copilul era responsabilitatea unui ONG si eu cred ca aceasta este doar varful icebergului… e dreptul lor insa acesta vine la pachet cu obligatii si responsabilitati. Drepturile dispar atunci cand nu esti dispus sa accepti si obligatiile care-ti revin si nu esti responsabil. Asa ca… unele ONG-uri nu sunt vinovate pentru ceea ce se intampla…

      Interese financiare sunt in orice domeniu si in Romania e o stare de fapt: oriunde se afla o vaca numai buna de muls lucrurile se vor taragana la nesfarsit. Personal si 25 de euro mi se pare mult prea mult pentru o banala sterilizare si nu cred ca aceasta se reflecta in costuri decat daca sterilizezi un animal din an in Pasti. Daca s-ar steriliza pe banda rulanda tot ce-i fara stapan cred ca mai mult de 5 euro nu sunt necesari pentru o sterilizare.

      Metoda umana se aplica doar oamenilor dar uneori sunt unele specimene care profita de umanitate. Spui ca eutanasierea este barbara? Sa inteleg ca tu acepti ca mustele, tantarii & company sa-ti manance din palma? Sa inteleg ca in cazul lor gazarea nu e o metoda barbara?

      Statutul de parinte nu este cauza unei astfel de atitudini ci doar te face mai responsabil, incep sa ti se aprinda mai multe beculete si iti pui intrebari la care raspunsurile sunt tare dureroase…

  2. Cu riscul de a-mi atrage alte castane, eu imi sustin in continuare punctul de vedere – problema cainilor maidanezi este o urmare a lipsei noastre de igiena. Daca nu ar avea ce manca ar disparea de la sine indiferent de ce interese financiare sunt la mijloc. Si cand spun mancare nu ma refer la castronul de lapte dus de copii sau de o felie de paina lasata de un pensionar, ci la maldarele de gunoaie din oras si vecinii care le dau de mancare cu oalele. Vreti sa scapati de caini, scapati de gunoaie – asta este singura solutie. Si gunoaiele nu sunt rezultatul cainilor sau al autoritatilor – ele sunt o dovada a lipsei de civilitatie a comunitatii.

    Pe scara noastra avem un caine maidanez. Ii dam de mancare. Ii dam apa. In schimb, el a inteles sa nu latre pe scara, sa-si faca nevoile afara. Il mangaiem. Se alinta. Este al nostru. Dar … ATENTIE … este unul singur si nu mananca din tomberon.

    • E si acesta un punct de vedere dar nu cred ca rezolva complet problema… in Brasov, citeam acum ceva timp in urma cum cainii vagabonzi, au atacat caprioare sau cum cainii fara stapan au fost dusi de la adapostul din marginea orasului pentru ca nu mai aveau ce sa le dea de mancare la vreo 15-20 de kilometri de oras. Ce crezi ca au facut cand s-au vazut in libertate? Au dat peste orataniile din curtile satenilor…

  3. @Tudor
    La faza cu igiena ai perfecta dreptate. Eu sunt posesor de caine si cand ies la plimbare in loc sa ma bucur de cea plimbare trebuie sa stau cu ochii in 16 sa nu ia nimic de pe jos. Nu va puteti imagina cata mancare se poate gasi pe jos. La plimbarea de seara cand parcurg cam 2 km pana la la locul de joaca imprejmuit gasesc cel putin 10 covrigi daca as lipi toate bucatile de pe jos plus multe altele.
    Nu mai zic de parculetul, cu numai 4 banci, de langa blocul meu unde gasesti un adevarat meniu, resturi de mancare, pepene, porumb. Nu mai zic de cojile de seminte care sunt un obicei acolo.

  4. Raspuns pentru Tudor : ma intreb daca inainte de a adopta un caine la scara ati cerut acordul tuturor vecinilor …. Si daca stiti sigur ce face cainele „vostru”, care va recunoaste ca stapani, cand pe teritoriul pe care i l-ati acordat cu generozitate intra un „intrus” – trecatori pe trotuarul din preajma blocului , sa spunem. Si mai ales ma intreb daca , atunci cand ati decis ca il „adoptati”, l-ati sterilizat …. (nu de alta dar am avut o situatie similara la blocul meu in urma cu cativa ani – daca 2 caini amarati nu au reprezentat nici o problema, in cativa ani ne-am trezit cu mai mult de 10 , care inca reprezinta o mare problema, atat pentru noi cat si pentru „intrusi” …). A considera acceptabila „adoptarea” unui caine in fata blocului inseamna a considera normal ca , la tara, oamenii sa-si tina cainii IN FATA portii, nu in curte. Pana una alta, doar tiganii isi tin cainii in fata cortului …

Comentariile sunt închise.