Inainte de a scrie primele randuri pe acest blog, spre deosebire de altii, mi-am facut lectia de cititor constiincios. Nu din obligatie, ci din curiozitate, uneori din placere si mai apoi din dependenta…
Dar niciodata preocuparile legate de zona blogosferei nu au avut prioritate nici ca cititor, nici ca blogger in devenire. Daca n-am avut timp pentru a citi bloguri sau pentru a scrie pe propriul blog n-am facut-o pur si simplu si nu a fost nici o catastrofa.
Trebuie sa recunosc ca inainte lectura mea in ceea ce priveste blogurile nu era selectiva ci urma mai degraba instinctul de turma, adica citeam ce citea majoritatea. Intre timp apucandu-ma si eu de scris am devenit mai pretentios, am descoperit bloggeri care chiar au ceva de spus chiar daca nu fac caz din aceasta si numarul celor ce-i citesc se masoara in cateva zeci sau putin peste suta de cititori.
Astfel vechii bloggeri pe care ii citeam contrasteaza puternic cu cei noi descoperiti si-mi dau seama ca pe cei vechi ii caracterizeaza vanitatea. Mi-e greu sa spun lucrul acesta dar macar ma pot impaca cu ideea ca n-au fost asa dintotdeauna ci au ajuns astfel dupa ce s-au culcat pe proprii lauri ai succesului in blogosfera. Pe vremuri scriau mai bine, articolele lor aveau mai multa consistenta… acum aproape totul pare o bascalie…
Si aceasta nu e totul, uneori am impresia ca unii bloggeri fabuleaza pe o anumita tema suferind de dubla personalitate: ii nemultumesc anumite moravuri sociale dar ei apeleaza la aceste subterfugii pentru a-si rezolva problemele sau a-si imbunatati confortul de ordin personal. Daca te faci frate cu cine nu trebuie ca sa treci puntea n-ai dreptul sa fii ipocrit, nu poti sa condamni ceva ce este intretinut prin faptele si prin atitudinea ta…
Si ca sa fie meniul complet mai adaug faptul ca sunt bloggeri care lasa impresia ca lor li se intampla ce-i mai rau sau dimpotriva au un noroc chior si merge treaba snur. Nu contest faptul ca ai ghinion sau ai bafta o data, de doua ori, de trei ori dar sa ti se intample mereu numai tie prea bate la ochi a fabulatie… statistic vorbind e imposibil…
E adevarat ca pe blogul tau poti sa scrii ce te taie capul caci nu te supui nici unei politici editoriale ci doar bunului simt, daca acesta exista, dar sa fii vesnicul nemultumit mai ales cand si tu ai un rol prin nepasarea ta la ceea ce ti se intampla nu mi se pare normal… si din doua una: ori esti sadic si-ti place sa te auto-flagelezi psihic ori fabulezi…
Si uite-asa, intri si tu in disputa dintre bloggerii mari si cei mici :). Ai insa dreptate: si eu citesc unele bloguri si ma intreb: mai, omului asta chiar i se intampla toate ghinioanele din lume? Singurele postari „pozitive” par cele platite, in rest, totu-i gri si radem de toti si de toate…
Nu intru in nici o disputa, dar pur si simplu sunt dezamagit de blogosfera romaneasca care in loc sa evolueze, sa aiba standarde inalte de calitate se plafoneaza in ridicol…
Succesul in Romania e dat de marea masa, cam in toate domeniile: tv, presa scrisa si internet. E suficient sa observi ce emisiuni si ziare sunt in top ca sa iti creezi asteptarile de rigoare si pentru online. Astia sunt cei multi care ne inconjoara si asta cer. Pana la urma am ajuns sa nu-i mai condamn pe furnizorii de continut pentru ca de fapt este un simplu business ca oricare altul si ei doar vand ce se cere. Ca se coboara sub anumite limite e deja alta poveste.
Si totusi, oamenii de care vorbesc scriau la inceputul carierei lor de blogger de zece ori mai bine decat acum si nu inteleg de ce se plafoneaza… sau daca o fac sa nu se mai bata cu pumnul in piept ca sunt mari bloggeri din A-List…