A trecut si Ora Pamantului… acest blog a stins lumina pe 28 martie 2009, orele 20:30 – 21:30 si probabil o va face si la anul in ultima sambata din martie daca va mai fi activ si nu-l voi abandona. Surprinzator, sau nu, romanii au avut o scuza puerila pentru a nu lua parte la aceasta actiune desfasurata la nivel mondial. A contat mai mult un meci de fotbal, pe care oricum l-am pierdut pentru ca fotbalul romanesc e sub orice critica, decat un simplu gest de solidaritate pentru a arata ca ne pasa de incalzirea globala. Cine este de vina pentru aceasta scuza ? Nu stiu, probabil Federatia Romana de Fotbal care ar fi putut sa programeze meciul in alta zi sau la alta ora. Dar chiar si asa ma indoiesc ca romanii ar fi stins lumina de Ora Pamantului.
Si n-ar fi stins lumina nu pentru ca nu ar fi fost informati ci pentru ca nu le pasa sau poate nu inteleg faptul ca la un moment dat vom ajunge sa avem veri cu temperaturi apropiate de 100 grade Celsius. Nu e un scenariu SF, e o realitate cat se poate de cruda, e un scenariu apocaliptic pentru ca la 100 de grade Celsius apa fierbe… si la temperatura aceasta vom fierbe la propriu in sucul propriu.
Unii se justifica spunand ca o ora e ca o picatura intr-un ocean, ca oricum nu conteaza, dar ceea ce conteaza este gestul in sine, faptul ca iti pasa… Iar in alta ordine de idei daca punem cap la cap toate persoanele care au stins lumina pentru o ora vom descoperi ca s-a economisit inimaginabil de mult. Altii spun ca oricum nu conteaza cat timp in restul anului consumam resurse fara nici un fel de discernamant. Poate ca au dreptate, poate ca nu, ideea e ca aceasta incercare de constientizare, de responsabilizare, e precum spovedania crestina: te duci la preot, iti marturisesti pacatele si-ti promiti sa nu mai fii asa de rau. La fel si cu Ora Pamantului, primul pas trebuie facut caci dupa aceea vei incepe sa fii mai atent la toate aceste aspecte legate de poluare, incalzirea globala si consumul nejustificat de resurse.
Nu stiu cand ne vom trezi la realitate, cand vom intelege ca situatia nu e tocmai roza… dar mi se pare ciudat sa ne plangem de toate aceste lucruri si sa nu facem nimic asteptand ca altii sa le faca pentru noi. Noi suntem privilegiati prin nesimtirea noastra de la a fi RESPONSABILI.