Am ajuns la capatul rabdarii… efectiv nu mai rezist, imi crapa capul in patru (mint, imi crapa in 44 ca in 4 mi-a crapat de mult)…
M-am saturat ca de la Sfintele Pasti si pana incepe postul de Craciun, in fiecare sambata sa ascult simfonia in la major a claxoanelor zecilor de masini din alaiurile de nunti care strabat intersectia in care stau (imaginati-va ca mai prin si culoarea rosie la semafor si in tot acest rastimp nici un claxon nu e amutit). N-am nimic cu nuntasii, n-am nimic cu nuntile, chiar ma bucur sa stiu ca atatia tineri isi unesc destinele… insa nu mai suport gestul nesimtit de a claxona atunci cand mergi cu masina la o nunta.