cuget deci exist
Ion Creanga in ale sale Amintiri din copilarie avea dreptate zicand „Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru, si atunci sa fie praznic si nunta„…
Caci nu stiu cati din voi ati observat ca romanului in preajma sarbatorilor ii piere subit cheful de munca: practic cu o saptamana inainte de acele zile libere se incepe frecatul mentei in asteptarea zilelor libere, iar mai apoi dureaza cel putin o saptamana ca sa revina cheful de munca.
Din ciclul Tara arde si baba se piaptana – gogosi electorale mai avem parte in continuare de promisiuni electorale fara acoperire.
Astfel in timp ce prim-ministrul Emil Boc iese la rampa si declara ca trebuie facut curatenie in sectorul bugetar prin concedieri masive altfel Romania intra in incapacitate de plata, ministrul muncii Marian Sarbu vine cu o idee rupta din filmele de fictiune regizate de Sergiu Nicolaescu: majorarea salariului minim pe economie cu 25% de la 1 ianuarie 2010…
Toata lumea care munceste fie in sectorul bugetar, fie in sectorul privat, se asteapta ca de la an la an nivelul de salarizare sa creasca. Ca aceasta crestere vine de la sine, in urma unor negocieri personale sau a unor presiuni sindicale este mai putin important in contextul acestui articol.
Ceea ce vreau sa spun e ca aceste cresteri salariale sunt oarecum nejustificate cat timp nu sunt corelate cu cresterea productivitatii muncii pentru ca n-am prea vazut roman care sa fie mai productiv dupa ce i s-a marit salariul cu un procent oarecare. Exceptie fac doar avansarile in ierarhia muncii dar in acest caz vorbim de o altfel de productivitate (daca vrei sa ajungi sef in mod evident muncesti mai mult si ai mai multe resbonsabilitati). Si legat de capitolul productivitatea muncii mi se pare inechitabil salarii egale acordate celor aflate in posturi similare cat timp rezultatele obtinute sunt diferite.
Cand esti furat… stiu ca pare absurd dar chiar asa stau lucrurile…
Cand un produs sau serviciu este apreciat de catre consumatori pentru calitatea sa acesta are vanzari considerabile, doar ca atunci cand acel produs se poate obtine si pe alte cai, ca de exemplu prin furt, romanii nu vor ezita sa faca economii in ceea ce priveste bugetul personal, al familiei sau al firmei la care lucreaza.
O sa-mi spuneti ca sunt putin frustrat si putin mai mult egoist, dar o sa va dau un exemplu care o sa va trezeasca la realitate: sistemul de operare Windows costa, dar cu toate acestea versiunile pirat instalate pe calculatoarele din intreaga lume depasesc volumul de licente vandute pentru Windows indiferent despre ce versiune ar fi vorba. Sa nu-mi spuneti ca n-ati stiut ca Windows nu e gratuit ca nu va cred, si nu e singurul produs software in aceasta situatie… iar aceasta meteahna candva pusa pe spinarea veniturilor mici ale romanilor, nu s-a diminuat nici atunci cand veniturile au crescut considerabil si nici cand pretul unei licente de Windows XP a ajuns sa coste suficient de putin ca sa fie accesibil unei mase destul de largi din populatia Romaniei. Dar nu despre aceasta voiam sa scriu, era doar un exemplu destul de elocvent a modului in care furam cu o naivitate iesita din comun.
Este bine stiut ca in tarisoara noastra draga munca la negru este un sport national. Atat angajatorul cat si angajatii prefera aceasta forma de colaborare pentru ca pe termen scurt toata lumea are de castigat. Primul economiseste o suma destul de consistenta, cel de-al doilea castiga mai multi bani din munca sa de zi cu zi.
Cine are de pierdut datorita acestei formule ? In primul rand angajatul care pe termen lung pierde acei ani de contributie la fondul de pensii si se va trezi ca ajunge sa aiba o pensie de doi bani, pe termen scurt ramane descoperit in cazul in care se imbolnaveste si are nevoie de asistenta medicala sau daca angajatorul alege sa se dispenseze de el nu poate beneficia de ajutorul de somaj. Urmatorul care pierde din aceasta stare de fapt este bugetul national care se vede privat de fonduri destul de consistente.
Oare care o fi diferenta intre a fi angajat la patron sau a avea propria ta afacere ?
Raspunsurile depind de care parte a baricadei te afli. Daca esti angajat te uiti cu invidie la patron zicandu-ti in barba ca te exploateaza si te plateste prost. Dar oare stii ca pentru fiecare 100 lei pe care ii plateste ca salariu mai plateste taxe la stat pentru fiecare angajat de 60 de lei ? Adica pentru un salariu de 1.000 de euro ar trebui sa bage in buzunarul statului, daca esti angajat cu forme legale, vreo 600 de euro. Iar ca sa poata face toate acestea trebuie ca angajatul sa fie competitiv, adica sa produca suficient cat sa-si acopere salariul sau, darile la stat care trebuiesc platite in numele sau si e de preferat ca la final de luna sa ramana si un mic profit (n-am pus la socoteala alte cheltuieli pe care le are angajatorul in afara de salarii).