Recent anuntatele masuri de reducere a cheltuielilor bugetare a pus pe jar opinia publica romaneasca si a aprins imaginatia unora care aparent sunt interesati de soarta romanului de rand dar care in realitate alearga dupa putina audienta si expunere publica. Se fac tot felul de speculatii pe marginea acestui subiect, se decreteaza fara drept de apel efecte de bumerang al incercarii, cel putin la nivel declarativ, de a reduce cheltuielile bugetare.
Astfel bisericile sustinute masiv din bugetul de stat, indiferent ca e vorba de cea ortodoxa sau de cea catolica, trag un semnal de alarma pentru ca fondurile ce le erau destinate de la bugetul de stat sa nu fie afectate de recentele masuri ale guvernului de reducere a cheltuielilor bugetare. Departe de a avea ceva cu biserica indiferent de culoare ei, am un dinte impotriva sustinerii bisericii de la bugetul de stat si daca ar fi dupa mine as taia in proportie de 100% subventionarea bisericii de catre stat pentru ca in Romania zilelor noastre biserica este entitatea economica cea mai afectata de catre evaziunea fiscala: nimeni nu stie cati bani primeste biserica din donatiile enoriasilor si nimeni nu cere socoteala pentru modul in care resursele financiare sunt distribuite.
Constaterea de fata nu e un repros la adresa bisericii pentru ca sunt intru totul de acord ca biserica sa beneficieze de ajutorul comunitatii de enoriasi, dar nu sunt de acord ca statul sa aloce resurse in acest sens mai ales cand o face discriminatoriu.
Trebuie sa fac o mica paranteza pentru a explica acest tratament discrimnatoriu: in biserica ortodoxa exista o ruptura veche de vreo 86 de ani, schimbarea calendarului care a condus la ceea ce avem astazi, BOR (biserica ortodoxa romana) – cunoscuta de majoritatea romanilor si BOSVR (biserica ortodoxa de stil vechi din Romania) – care numara peste 2 milioane de enoriasi declarati oficial. Biserica Ortodoxa de Stil Vechi din Romania este considerata de catre BOR, pastorita de IPS Daniel, a fi o erezie fiind pusa la zid in rand cu sectele religioase si cum BOR are o puternica influenta la nivel inalt in politica romaneasca, BOSVR nu este asistata financiar de la bugetul de stat fiind nevoita sa se multumeasca cu donatiile enoriasilor si resurse proprii. Aici inchid paranteza si mergem mai departe…
Dupa pozitia luata de biserica, sau inaintea ei, oricum nu conteaza ordinea, vin diversi analisti politici si economici (a se citi bagatori de seama) sa ne spuna ca masurile luate de guvern vor avea efect de bumerang in economia romaneasca. O versiune menita sa produca panica in randul romanilor este aceea ca scaderea salariilro bugetariilor, a pensiilor si a ajutorului de somaj va conduce la scaderea consumului si aceasta scadere va conduce la mai putini bani colectati din tva la bugetul de stat. Teoretic, pe hartie si la nivel de idee, aceasta ipoteza este adevarata: dispunand de bani mai putini romanii vor cheltui mai putin. Insa practica ne-a demostrat altceva, faptul ca romanul se descurca si va cheltui la fel de mult sau daca va fi nevoit sa renunte la ceva, in mod aproape sigur lucrul la care renunta intra sub incidenta evaziunii fiscale. Asa ca din aceasta perspectiva putem sa stam linistiti.
Chiar si aritmetica contrazice pesimismul analistilor care se pricep la toate de dragul audientei si a vizibilitatii publice:
– daca statul ii da lui Ion in fiecare zi cate 100 lei si acesta ii cheltuie cumparand produse la care se plateste tva de 19%, statul colecteaza 19 lei;
– daca statul reduce cu 25% salariul lui Ion si-l plateste cu 75 lei/zi statul ramane cu 25 lei in buget si mai colecteaza din tva inca 14,25 lei, astfel in visteria statului vom avea la sfarsitul zilei 39,25 lei;
In care din situatii vi se pare ca bugetul de stat e mai castigat ?! E mai mult decat evident…
Alta speculatie facuta de analistii lui peste prajit este aceea ca prin scaderea cu 25% a salariilor bugetarilor vor scadea si incasarile la buget provenite din toate taxele si impozitele care se aplica pe salarii. Ce uita acesti stimabili domni e faptul ca in realitate statul nu e pus in situatia privatului (care plateste un salariu de 1.000 lei si inca pe atat taxe la bugetul de stat asociate acelui salariu) si jongleaza cu toate taxele asociate salariilor bugetarilor la nivel ipotetic caci practic ia din buzunarul stang, pune in buzunarul drept, dar banii raman in aceeasi curte.
Daca n-ati inteles haideti sa o luam babeste:
– statul ii plateste lui Ion 100 lei/zi si pentru acesti bani ar trebui sa plateasca tot pe atat la bugetul de stat. Adica statul are in buzunarul stang 200 lei, ii da lui Ion 100 lei si muta ce i-a mai ramas in buzunarul drept;
– daca insa se hotaraste sa-l plateasca pe Ion doar cu 75 lei/zi, trebuie sa puna in buzunarul drept 75 de lei, insa in buzunarul stang ii mai raman 50 de lei si daca facem socoteala cati bani au ramas in bugetul de stat vom descoperi ca in buget sunt 125 de lei care inseamna un pic mai mult decat inainte;
Dupa tot acest circ mediatic care seamana cu zicala populara „Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia” se trezesc altii care sa ne spuna ca natalitatea in Romania va scadea datorita faptului ca guvernul s-a gandit sa nu mai acorde 85% din salariul parintelui care-si ia concediu de crestere a copilului. O ipoteza cat se poate de tulburatoare dar totalitate gresita: natalitatea unei tari nu este stimulata astfel, e nevoie de mult mai multe lucruri pentru a determina ca familiile din ziua de astazi sa-si doreasca mai mult de un singur copil. Statul ne da timp de 24 de luni o alocatie pentru copil de 200 lei si minim 600 lei indemnizatie de crestere a copilului, dar dupa aceasta ce se intampla ?! Cred ca e o intrebare care sta pe buzele oricaruia isi doreste un copil, dar daca face un copil mizand pe faptul ca statul ii fa creste copilul se inseala amarnic.
Cresterea natalitatii in Romania nu poate evolua pozitiv fara cresterea generala a nivelului de trai, cat timp viitorul copiilor nostri este incert este aproape imposibil si inuman sa ti-l doresti… si pe-al doilea…
Cam aceasta e apocalipsa dupa romani… din tantar facem armasar si ne bocim de teama ca drobul de sare din Povestea Prostului sa nu cada peste copil…
Calculele tin strict de sectorul bugetar. Pentru ca daca Ion al tau cheltuie mai putin pentru ca i s-a taiat salariul, Gheorghe, care e la privat, risca sa ramana fara job pentru ca patronul lui nu mai ia atatia bani cat sa-i plateasca si salariul si impozitele. Iar daca Gheorghe ramane fara job, tot statul trebuie sa-i plateasca somajul…
Daca economia romaneasca inseamna 100% consum… probabil ca asa staul lucrurile si ne meritam soarta… insa eu tind sa cred ca pe alocuri in economia romaneasca mai exista si productie…
Dacă nu mă înşel, producţia e destinată tot consumului. Cel puţin asta e logica consumistă a economiei, fie ea românească, fie de aiurea. Problema e că ce se consumă pe piaţa românească provine în imensă majoritate din import, ceea ce înseamnă producţie internă extrem de mică. Cel puţin teoretic, România ar avea capacitatea să hrănească cu producţia ei agricolă, între 60 şi 80 de milioane de oameni, adică echivalentul României şi al Germaniei la un loc. Şi ce se întâmplă de fapt? Importăm din Ungaria, care are un potenţial agricol mult mai mic, dar are producţie eficientă. Problema nu e de consum ci de consum din producţie internă sau, dacă nu consumăm ce producem, de export. Noi doar importăm. De acolo provine dezechilibrul economic şi din proasta gestionare a factorilor de producţie (munca, natura şi capitalul).
Nu te inseli deloc, iar prin acest comentariu ai raspuns unei dileme pe care multi nu o inteleg sau poate nu o accepta: totul se consuma intr-un fel sau altul, dar una e sa te limitezi doar la consum si alta e sa produci cele necesare consumului (daca iti prisoseste productia e excelent ca astfel merge la export).