Saptamana trecuta, in ziua de joi cred, s-au implinit 4 luni de cand cochetez cu statutul de blogger amator in devenire…
4 luni nu e un timp suficient pentru ati da seama daca ceea ce faci este bine, daca esti bun la asa ceva sau doar poluez blogosfera, dar faptul ca nu am renuntat e un lucru bun. N-am reusit sa fiu consecvent in ale scrisului (in medie am scris mai putin de un articol pe zi) dar de cand am incercat Experiment blogosferic, ramasag cu mine insumi am reusit sa scriu macar un articol in fiecare zi, ceea ce nu e deloc rau tinand cont ca sunt extrem de ocupat si blogul nu e nici un hobby si nici o prioritate.
N-am reusit sa devin celebru, nici nu-mi doresc lucrul acesta, dar nici n-am apucat sa deranjez spiritile blogosferei, ceea ce e iarasi bine… N-am reusit sa trec de pragul mediu de 100 de cititori zilnici, dar ma bucur ca macar nu i-am pierdut pe cei care mi s-au alaturat in februarie pe post de cititori.
Am reusit sa trec de pragul psihologic de 100 de articole, nu stiu cand s-a intamplat aceasta si nici n-am chef sa verific…
Am descoperit ca nu pot trata orice subiect pe blog (de fapt nu-mi permit) si ca blogul nu poate fi transformat intr-un jurnal in care sa-ti expui viata personala si ma bucura faptul ca nu am deviat in directia aceasta.
Ce-mi propun in continuare ? Ca oricine ajunge la mine pe blog sa nu plece mai sarac decat a plecat… si nu ma refer aici la bogatia de natura materiala ci la acele bogatii de natura spirituala si intelectuala.
Multumesc ca ma citesti !
Si faci treaba buna din cate vad.
Multumesc ! E valabil si reciproc… va citesc cu interes blogul.