… e doar o sintagma, e doar un fel de a spune caci in realitate in tarisoara noastra numita Romania lucrurile stau putin altfel: clientul nostru, sclavul nostru… pare greu de crezut dar sclavagismul nu a fost abolit asa cum am invatat la istorie ci a parcurs legea conservarii care spune ca „nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma”… s-a transformat in ceva mai subtil, mai eficient si mai dureros pentru client…
Peste tot unde apare situatie de monopol suntem tratati cu sictir… beneficiem de servicii sub orice critica, platim cat nu face si n-avem de ales ca e singurul furnizor de pe piata… si ma refer aici la regiile autonome aflate sub controlul administratie locale sau nationale. Indiferent ca media temperaturilor in aceasta iarna au fost pozitiva, am platit pentru caldura la fel ca in anii cand temperaturile erau de -35 de grade Celsius… adica, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma… nu-ti convine debranseaza-te si puneti centrala termica pe gaz sa vezi ce facturi primesti de la Distrigaz… si oricum ai privi lucrurile in privinta utilitatilor publice platesti cat nu face, dar mai ales platesti pentru pierderile planificate si pentru incapacitatea manageriala…
Ai tinde sa crezi ca in sectorul privat lucrurile stau pe roze… dar de unde atata bucurie ? Esti tratat mai rau de cat un gunoi… daca uiti sa-ti platesti factura de internet sau de telefon serviciile oferite sunt suspendate cat ai zice peste, iar ca sa fii reconectat trebuie sa platesti o taxa de penalizare… insa atunci cand serviciul nu este functional din vina furnizorului factura iti vine la fel de incarcata ca si cum ai fi beneficiat de acele servicii non-stop…
Se spune despre concurenta ca este benefica, ca impinge pretul platit pentru un serviciu in jos, iar calitatea serviciului este impinsa in sus… la noi acest principiu nu functioneaza… situatia de monopol s-a extins prin regionalizarea pietii (in cartierul X te poti conecta la internet prin RDS, in cartierul Y prin UPC, alternative nu exista)… dar chiar si atunci cand acceasi zona este acoperita de mai multi furnizori concurenta este absenta, aceleasi preturi, aceleasi servicii mizerabile… ca nu stii de unde sa alegi decat dand cu zarul…
Solutii nu se intrezaresc la orizont decat daca renuntam complet la tot ce inseamna confort si ne intoarcem in epoca pietrei… devenim nomazi, locuim in iurte, de spalam in apele curgatoare si ne incalzim la un foc de tabara…
Salut.In ceea ce priveste concurenta,ai dreptate,suntem la pamant,parca ar fi peste tot aceeasi firma dar cu alt nume.Pana acum 4-5 ani in Sovata nu aveai de unde alege,ca persoana fizica aveai un net…mancator de nervi.A aparut ClikNet-ul,am sarit repede,deja cativa aveau si mergea super,dupa ce a inceput lumea sa treaca la ei au aparut si problemele,prea multi abonati sau era prea mare distanta de centru.In luna ianuarie m-am certat cu cei de serviciul clienti,am spus ca scot efectiv cate ore am reusit sa folosesc net-ul,erau zile cand dupa doua trei minute cadea,culmea e ca dupa acel telefon a mers cateva zile perfect,dupa care din nou.Cat m-am bucurat la instalare,in nici doua saptamani am avut telefon,internet si antena,toate de la romtelecom,asa ii urasc acum!Sau trezit si cei de la RDS,dar daca nu stai la bloc,sau aproape…pauza!
Exact la fel patesc eu cu RDS-ul… sun le spun problema, imi zic ca nu pot sa ma ajute si in cateva minute merge internetul struna… pur si simplu nnu sunt in stare sa-si asume lipsurile… se cred omiscienti si omnipotenti… iar pe noi ne considera la degetul lor mic…
Tot astept sa se termine toate cate se petrec in tarisoara mea, dar, pe zi ce trece, vad ca este din ce in ce mai greu…
Mi-e frica sa ma gandesc, oare ce fac cei care nu au ce pune pe masa? care nu au un leu, nu au bucurii? Mi-e frica sa ma gandesc pentru ca nu stiu ce as putea eu sa fac, sa ajut cumva pe toti, sunt neputincioasa… Tocmai iti citeam randurile si muscam cu pofta dintr-o para… mi-am inghitit dumicatul cu greu, gandul mi-a fugit la vecina mea, o batranica care inoada fiecare banut, care nu are caldura pt ca nu isi permite sa aiba, care nu are telefon nici macar televizor… Ce pot eu sa fac? Ce fac, este putin, as vrea sa pot mai mult, si sufletul ma doare pentru ca eu am tot ce imi trebuie, poate nu toate ,dar multumesc lui Dumnezeu pentru orice, ca este bun sau rau; iar altii nu au nimic, chiar nimic, poate doar un suflet trist si plin de griji, de nevoi…
Sper, sper ca, poate maine, un maine pe care il tot astept, sa fie mai bine…
Cat de bine ne va fi maine depinde si de fiecare din noi… stii bine ca dormi asa cum iti asterni…
Stii, crezi oare ca as suferi daca m-as intoarce in epoca de piatra? Personal, nu! Ce bine mi-ar fi, si ce fericire! Doar cu un singur amendament :P, fara judecata de acum, ci doar o noua Irina, mult mai simpla, care nu cauta nimic si nici nu intreba, ci pur si simplu, sufla, respira, si se bucura de natura, Dumnezeul ei!
Am obosit sperand ca va fi mai bine, in tara mea…
Nu trebuie sa te intorci in epoca de piatra… exista in tarisoara noastra locuri in care te simti una cu natura… o saptamana sau doua si ai bateriile incarcate…