Nu stiu daca ati observat dar noi ca popor ne vindem ieftin pielea si platim extrem de scump pentru orice am avea nevoie.
Cand ne cautam un job cel mai adesea ni se baga in fata salariul minim pe economie, nu stim sa ne negociem salariul pentru ca nu stim cat de mult valoram noi ca marfa. Iar eventualul angajator cu mici exceptii va fi dispus sa „iasa” in afara legii. Si ai de ales: cauti mai departe sau accepti sa muncesti pe nimic…
Cand vine vorba sa platesti in schimb tu pentru un produs sau serviciu descoperi insa ca e mai mult decat ti-ai putea permite sau decat te-ai fi asteptat… iar daca-ti scapa din gura vorba „prea scump” esti imediat tinta unor explicatii care mai de care mai stupide care sa justifice de ce kilogramul de mere a plecat din livada taranului cu 50 de bani si au ajuns in piata sa coste 5 de lei. Astfel transportul ajunge sa faca o buna parte din pretul final al unui produs, ca vezi tu fiecare mar a constituit obiectul unei curse individuale intre locul de productie aflat undeva in Bucovina si locul de vanzare din capitala (ca de fapt merele sunt cumparate din vreun depozit en-gross si sunt de fapt de import asta e alta poveste). Apoi comerciantul a auzit de taxa ecologica si pentru fiecare punguta de 2 bani iti cere 20 de bani… taxa ecologica, care in loc sa ajunga acolo unde trebuie ajunge in buzunarul sau… Si binenteles nu trebuie uitat salariul minim al celui pus sa vanda la taraba merele, ca seful nu poate sa faca asta. El un businessman si nu-si permite ca vecinii sa-i spuna ca vinde mere in piata, ei trebuie doar sa-i laude Mercedesul pe care-l trage in fiecare seara in fata blocului.
Ceea ce-am scris mai sus e doar un exemplu clasic de „cand iti cere ii fata vaca, cand ii ceri ii moare vitelul”… si aceasta pentru ca mi-am amintit de un asemenea om de afaceri care se plangea zilele trecute ca nu-i mai merge afacerea si trebuie sa inchida. Dar… pentru ca exista un mare dar… omul nostru nu facea altceva decat sa ia marfa din depozit, sa adauge TVA-ul de 19% + adaosul comercial de minim 20%. Poate ca sunt eu mai sarac cu duhul dar stiu ca platim TVA pentru orice produs sau serviciu achizitionat, nu pentru orice tranzactie intermediara pentru ca in acest caz am ajunge in situatia ca TVA-ul cumulat de-a lungul verigilor prin care a trecut sa fie mai mare decat valoarea de productie a produsului sau serviciului achizitionat. Doar ca in cazul de fata, si cred ca nu e un caz singular, micul afacerist isi rotunjea profitul aplicand de 2 ori aceeasi taxa pe valoarea adaugata…
Nu stiu cum facea comerciantul tau socoteala, dar in mod normal adaosul comercial se aplica la valoarea de cumparare fara TVA, dupa care se aplica TVA 19 %.
Din cate spui tu, el aplica adaosul la valoarea de cumparare cu TVA, apoi mai punea odata TVA 19%? Ciudat mod de calcul ! Daca-i asa, ar fi trebuit sa aiba incurcaturi cu Garda Financiara.
Nici eu nu stiu in ce sistem de unitati lucra si tocmai de aceea am adus vorba, oricum el e prea mic pentru Garda Financiara… in plus la piata nu-ti dau prea multi bon fiscal, asa ca oamenii merg teoretic in pierdere pe partea de contabilitate…