Nu va grabiti sa radeti doar citind titlul, asteptati pana la sfarsit sa vedeti despre ce este vorba caci cine rade la urma sigur rade mai bine.
Vineri dupa amiaza m-am gandit sa fac piata, de fapt fac lucrul acesta saptamanal doar ca n-am o zi anume dedicata acestei activitati. Asa ca am purces catre piata agro-alimentara en-gross aflata la iesirea din Brasov spre Targu-Mures de unde imi fac de obicei cumparaturile in materie de legume si fructe pentru o saptamana intreaga. Nu o sa va plictisesc spunandu-va ca am luat x kilograme de rosii, y kilograme de castraveti sau z kilograme de vinete, s.a.m.d. O sa ma opresc doar asupra unui produs pe care l-am cumparat in cantitati consistente si care mi-a atras atentia asupra faptului ca se poate initia o afacere sezoniera din care pot iesi bani frumosi.
Este vorba de pepenele verde care in pietele agro-alimentare din oras costa 1,50 lei/kg, iar din piata en-gros pretul este de 0,45 lei/kg pentru minim 50 kg cumparate. N-am stat sa intru in detalii cu en-gross-istii dar e usor de presupus ca la cantitati mai mari pretul de achizitie poate fi negociat si nu-i exclus ca acesta sa coboare pana la 0,30 lei/kg.
Acum haideti sa ne jucam putin cu aritmetica: intr-o piata brasoveana se vinde lejer intr-o zi 500 kg de pepene verde. Aceasta cantitate ne costa la producator 225 lei (sau chiar 150 lei daca esti bun negociator) si aduce un profit de 750 lei. Pentru ca dorim sa oferim clientilor mereu marfa proaspata nu vom cumpara mai mult decat putem vinde intr-o zi, altfel spus facem aprovizionarea pe masura ce marfa se vinde. Astfel riscurile de a ramane cu marfa nevanduta sunt aproape nule.
Presupunem ca sezonul pepenelui verde tine maxim 30 de zile (desi perioada e semnificativ mai mare) si un elementar calcul de matematica ne arata ca la o investitie initiala de 225 lei, veniturile sunt de 22.500 lei (225 de milioane de lei vechi). Din suma aceasta scadem investitia initiala, chiria pe care o platim pentru a vinde in piata, costurile legate de transport si salariul celui pus in piata sa vanda si vom avea, fiind chiar foarte permisivi cu costurile, un profit net de 20.000 lei.
Mai departe faceti un exercitiu de imaginatie si inchipuiti-va ca desfasurati aceasta activitate in cele mai mari 5 piete din Brasov: profitul net in doar o singura luna va fi de 100.000 de lei. Bani pentru care nu va plati nimeni nici un impozit pentru ca pentru activitatea aceasta nu ai nevoie decat de un certificat de producator agricol care se obtine foarte usor si sa fii autorizat ca PFA, iar cele mai multe PFA-uri nu declara decat un venit minimal asfel incat sa le fie acoperite asigurarile sociale.
Mai departe va las pe fiecare sa va imaginati ceea ce va convine mai mult, cert este insa faptul ca o astfel de activitate pe piata intermedierii produselor agro-alimentare aduce un profit de cel putin 100%. Acesta este unul din motivele pentru care taranii autentici nu-si gasesc locul cuvenit in pietele agro-alimentare, mafia intermedierilor este mult prea interesata sa-si pastreze pozitia de monopol, si tot din acest motiv agricultura romaneasca desi are potential va ramane ingropata pentru multi ani de acum incolo. O solutie pentru a minimaliza acest flagel ar putea fi aceea ca autoritatile locale sa nu mai elibereze certificate de producator decat acelora care pot demonstra cu acte in regula ca sunt proprietari de pamant arabil si ca acest pamant nu este lasat in paragina ci este lucrat.
Esti din Brasov? Eu, da. Chiar mi se parea suspect cum de taranii din piete au mereu aceleasi fete, desi eu imi inchipuiam ca taranii vin, isi vand marfa in piete si apoi pleaca catre locurile de bastina, pentru a se ingriji de alte recolte viitoare. Ciudat, nu? Imaginea taranului roman nu o mai gasesti prin piete, unii din „taranii”, mai bine zis vanzatorii, din pietele noastre, par mai moderni decat noi. O saptamana usoara!
Daca scriu despre Brasov e clar ca am o legatura mai aparte decat aceea de simplu turist 🙂 Locuiesc in Brasov de 11 ani, asa ca il cunosc aproape ca pe propriile buzunare… O saptamana placuta si tie !
Să ştii că nu numai în Braşov se întâmplă acest lucru, iar pepenele este doar unul din produsele căruia i se aplică acest tratament. De fapt vreau să spun că Mafia pieţelor este generalizată în toată ţara, iar adevăraţii producători nu-şi mai găsesc locul în pieţe, fiind obligaţi să vândă pe mai nimic produsele, acestor adevăraţi rechini ai pieţelor. Din nefericire, tuturor producătorilor (ţăranilor) le repugnă ideea constituirii de cooperative, sau asociaţii, care să reglementezee această problemă. Numai auzind numele de „cooperativă” sau de „asociaţie”, fac imediat analogia cu CAP-urile, de tristă amintire.
Poate in orasele micute cu 15.000 – 20.000 de locuitori lucrurile sunt mai asezate…