Blogosfera romaneasca sufera… de anumite boli pe care eu le-as numi paradoxurile blogosferei romanesti…
Teoretic, ultimii ani a adus o dezvoltare exploxiva a blogosferei, cantitativ vorbind caci din punctul de vedere al calitatii raman multe semne de intrebare legat de evolutia blogosferei romanesti. Ne laudam, cand vine vorba de bloguri, ca au crescut ca fat-frumos in poveste dar preferam sa nu vorbim despre faptul ca din cele aproximativ 40.000 bloguri romanesti, doar 10.000 se pot lauda ca au publicat macar un articol in ultimele 30 de zile. Si plecand de la acest sablon se poate presupune ca din acestea 10.000 de bloguri, doar pe 2.500 se scrie cate un articol pe saptamana si doar pe 625 sunt publicate articole zilnic. Poate ca am facut o deductie mult prea stricta dar tind sa cred ca din punct de vedere calitativ nu avem 500 de bloguri cu care sa ne laudam ca avem ce citi zilnic pe ele.
De ce suntem la nivelul acesta de dezvoltare a blogosferei cred ca se datoreaza unor paradoxuri ale blogosferei romanesti:
a) GENERALIZAREA – e primul dintre paradoxurile de care sufera blogosfera romaneasca, exista tendinta ca pe baza unor indicii insuficiente sa tragem concluzii despre care avem pretentia sa devina postulate. Despre acest aspect am vorbit in articolul Generalizarea tinde sa devina un mod de viata pentru bloggeri.
b) INCONSISTENTA – daca iei la puricat blogurile o sa gasesti acelasi subiect in 1.001 locuri, subiect preluat cu multa sarguinta fara a fi modificat prea mult din mass-media traditionala. Practic exista in blogosfera o imagine in oglinda a presei romanesti, articolul din ziarul Z apare tras la indigo pe nenumarate bloguri. Doar cativa se ostenesc sa rumege ceea ce vrea sa transmita stirea respectiva si transpun cu propriile cuvinte stirea pe blogul personal. Si cum lipsa de inspiratie n-ar fi suficient de grava, exista si o competitie pe ideea cine preia cel mai repede o stire care poate sa aduca trafic.
c) IPOCRIZIA – se manifesta din plin in aceste zile cu ocazia Spam Blog 2009, orice blogger participant are numai cuvinte de lauda fata de un anumit produs, un anumit serviciu sau un anumit site. Si aceasta in ciuda faptului ca de la inceputul carierei lor de blogger, mai in gluma, mai in serios, n-au avut cea mai buna parere despre ceea ce acum considera a fi the best. De unde acum atata amabilitate si schimbare a pozitiei adoptate anterior cu 180 de grade ?!
Dar ei nu sunt singurii care sufera de acest paradox: am fost surprins sa descopar bloggeri din A-List promovand idei sau branduri, despre care inainte de a fi cooptati ai fi jurat ca nu intra nici morti intr-o astfel de combinatie datorita ideilor si conceptelor exprimate de-a lungul timpului pe blogul personal. Dar se pare ca banii n-au miros si coloana vertebrala a bloggerilor din A-List se inmoaie cand e vorba de bani… Sa nu uitam insa o vorba plina de duh provenita din popor: ce-am scuipat nu mai ling…
d) PLAFONAREA & REGRESIA – dupa ce ating un anumit nivel de auto-multumire sau li se urca la cap succesul, bloggerii incep sa se plafoneze sau chiar mai rau sa regreseze. Si ajungi sa te intrebi ce s-a intamplat cu acei oameni ? Stiu ca e imposibil sa se scrie tot timpul articole care sa sparga audienta, dar sa cobori pana acolo incat sa intru pe un blog si sa n-am ce citi mi se pare… o problema…
Daca crezi ca o data ajuns acolo sus te poti culca pe laurii victoriei de inseli amarnic ! Inertia nu e suficienta pentru a te mentine in A-List, B-List sau C-List si daca nu vei fi dispus sa pastrezi tot timpul standarde inalte se va gasi altcineva care sa-ti ia locul…
e) rezervat…
Cam acestea sunt punctele nevralgice identificate de mine in blogosfera dar probabil nu sunt singurele paradoxuri ale blogosferei romanesti…
Imi place cum ai sintetizat toate aceste „hibe” ale blogosferei noastre. Totusi, am gasit pe unele dintre bloguri si continut de calitate, sper ca oamenii respectivi sa nu se plafoneze, cum spui tu, atunci cand vor ajunge in top.
Si eu sper ca macar o parte din bloggeri sa aiba decenta de a nu se plafona si de a arata respect cititorilor sai…