Romania a devenit precum America, tara tuturor posibilitatilor, dar doar in sensul rau al cuvantului. De ce spun asta ? Pentru ca in timp ce-mi vedeam astazi de treaba de zi cu zi, primesc pe e-mail o stire care sfideaza orice logica dar mai ales bunul simt. Eu as numi aceasta chestiune ca fiind „paradoxurile democratiei in Romania” : varsta minima de pensionare in Romania este de 70 de ani desi speranta de viata este de doar 68 de ani. Mai respirati ? Sunteti in picioare ? Nu va luat cu ameteli ? Beti mai bine un pahar cu apa…
Auzi la ei, guvernatii nostri pe care nu i-am votat la uninominale dar care au ajuns in parlament prin nu stiu ce misterioasa redistribuire a voturilor… sa ne pensionam la 70 de ani adica, cel mai probabil, dupa ce preotul ne-a cantat vesnica pomenire.
Trebuie sa recunosc ca e o solutie eleganta de a rezolva problema sistemul pensiilor de stat in Romania in conditiile in care numarul de pensionare depasesc cu mult numarul de persoane incadrate in campul muncii cu acte in regula (cei care muncesc la negru nu platesc contributii la stat). Dar ma intreb de ce nu se infiinteaza gulaguri sau lagare in care sa fim gazati cand implinim varsta de 50 de ani ? N-ar fi mai simplu ? Nu ca dupa aceasta n-ar mai avea ce sa voteze pentru ca cei tineri voteaza schimbarea nu monstri politici care se perinda de zeci de ani pe la guvernare.
In toata aceasta initiativa exista o veste oarecum buna: varsta de pensionare va creste progresiv de la 65 ani barbatii si 60 de ani femeile la 70 de ani pana in anul 2050. Asa ca trebuie sa ma consider un caz fericit, daca nu mor pana atunci voi fi pensionar de 1 an de zile si voi astepta postasul in fiecare luna sa-mi aduca pensia pentru care am muncit 50 de ani… nedreapta-i viata aceasta si necunoscute sunt caile Domnului…
Problema e mult mai simplă. O lege care să spună: ” Înmormântarea se va face obligatoriu la locul de muncă” şi gata, s-a rezolvat definitiv problema pensiilor în România !
Ce figura esti si tu… 🙂