Ne plangem ca ne merge prost, din ce in ce mai prost, dar nu facem nimic pentru a schimba lucrurile. Ba mai mult preferam sa peticim o haina plina de petice decat sa ne cumparam una noua.
Daca vi se pare ca acum o duceti prost ganditi-va ca viitorul nu suna deloc bine si ca o veti duce si mai prost daca nu puneti mana pe sape, pe furci, pe coase sau pe oricare alte unelte casnice si nu luati cu asalt palatul Cotroceni unde departe de a se urmari bunastarea poporului se merge pe principiul dupa mine potopul.
Spunem in articolul De ce n-are ursul coada si statul bani la buget? ca in Romania e foame mare de bani la bugetul de stat, iar aceasta foame va deveni din ce in ce mai acuta cat timp banii sunt luati din buzunarul celor care muncesc cu simt de raspundere si sunt distribuiti in buzunarele celor care se fac ca muncesc ca doar sunt bugetari, trece luna si le intra banii pe card.
Solutia salvatoare pentru Romania, daca nu dorim sa ne prostituam in fata altor natii si sa disparem de pe harta lumii, este aceea de a spune STOP tuturor formelor de asistenta sociala sau ajutoare de stat. Ba mai mult as solicita ca cei care au beneficiat de astfel de ajutoare din partea statului sa restituie ceea ce-au primit.
Si as incepe cu cel mai mare ajutor acordat romanilor in anii ’90 fara nici un fel de motivatie reala: vanzarea locuintelor catre chiriasi la preturi mai mult decat simbolice. Astfel as da o lege care sa re-nationalizeze toate locuintele instrainate astfel si le-as oferi posibilitatea celor care locuiesc in ele sa le cumpere la valoarea de piata de acum (la cat cer proprietarii de acum pentru o locuinta pe care ei au cumparat-o cu salariul pe 12 luni de zile). Daca nu-si permit sa dea pe un apartament cu 2 camere 40.000 – 50.000 de euro, le-as propune alternativa chiriei la pretul pietii (200 – 300 euro/luna) plus plata retroactiva pentru ultimii 20 de ani in care cica au fost proprietari. Daca nici chirie nu-si permit sa plateasca i-as scoate in strada fara nici un fel de scrupule sau resentimente.
O sa-mi spuneti ca sunt nebun gandind astfel de lucruri, ca ceea ce propun este o utopie sau ca intr-o astfel de ipostaza lumea ar iesi in strada si am avea o noua revolutie. Probabil ca asa ar fi, insa priviti jumatatea plina a paharului: tot raul e spre bine, daca poporul iese in strada pentru ca e dat afara din casa cei aflati la putere sau care vor ajunge la putere se vor gandi serios daca sa stea acolo doar de amorul artei sau daca e cazul sa-si faca treaba.
O sa-mi spuneti ca nu-i corect sa faci asa ceva: sa iei casa cuiva, sa-l pui sa plateasca chirie pentru propria casa sau, si mai rau, sa-l lasi pe drumuri. Intr-un fel aveti dreptate, insa din alta perspectiva merita sa va puneti intrebarea daca pentru acea casa s-a platit pretul corect ? Apoi intrebati-va cat de corect este ca generatia de sacrificiu, adica cei care si-au intemeiat o familie dupa ’89 si aveau nevoie de un acoperis deasupra capului, sa plateasca cu varf si indesat o greseala ne neiertat a unui guvern post-decembrist.
Aceasta generatie nu a avut sansa sa cumpere locuinte la preturi preferentiale. Nu vi se pare ca e o inechitate sociala imensa ?! Nu-mi spuneti ca asa au fost vremurile si ca raul facut nu mai poate fi remediat. Roata timpului se intoarce si cui pe cui se scoate.
Ganditi-va numai la modul ipotetic pentru ca in realitate nu o sa vedem lucrul acesta in veacul vecilor: imaginati-va cati bani s-ar strange la bugetul de stat din milioanele de chirii pretinse retroactiv sau din vanzarea milioanelor de apartamente la pretul corect al pietei.
Dar sa faci asa ceva ar incalca principiile democratiei ar spune unii, principii pentru care au murit tineri ca noi la revolutia din ’89. Principii incalcate sistematic de toate guvernele care s-au perindat de atunci pe la carma tarii pentru ca cei castigati n-au fost cei care s-au sacrificat ci chiar nostalgicii care astazi plang dupa regimul comunism, regim in care erau chiriasi nicidecum proprietari.
Si as fi tare curios cati din cei care si-au cumparat in anii ’90 un apartament platind cu salariul pe un an si care tanjesc dupa comunism ar fi dispusi sa dea statului locuinta in care stau, platind mai apoi chirie ?! Probabil sau mai mult ca sigur NICI UNUL…
Sa ne citim sanatosi !
Eu sunt mai optimist, astfel încât cred că viitorul sună bine, păcat că nu avem urechile necesare să-l auzim… La fel se întâmplă şi cu măsurile populiste. În general sună melodios, dar orchestraţia e cam de rahat:)
Suna bine… dar pentru altii, nu pentru noi… eu m-am impacat cu ideea ca nimic nu pica de sus, dar cand cineva vine si-mi cere, si-mi cere, si-mi tot cere si nu ofera nimic in schimb, o iau razna… cel care cere e statul…
Nu numai asistenta sociala omoara bugetul … contractele dubioase seaca anual tara de miliarde de euro bune. Pestele de la cap se „impute”… conducerea e principalul vinovat. Asta nu inseamna ca romanul de rand e un ingeras. Ci doar ca i-a exemplul puterii. Toti fac acelasi lucru. Fura de la stat.
Si aceasta e adevarat, insa asistenta sociala omoara prin volum… desi pare putin ajutorul acordat de stat, dat la 10 milioane de romani se aduna…
Sunt doua lucruri diferite. Ce s-a facut fara cap dupa ’89 e una, iar asistenta sociala e alta. Daca s-ar spune stop acesteia din urma, pentru ce mai platesc 30% din salariu? Si ce facem cu ai nostri parinti pensionari care nu au alte surse de venit?
Dar la propunerea cu lopata si furca as cam sari sa fac o vizita la Cotroceni, Victoria si ce alte zone frumoase mai sunt de vizitat prin Bucuresti. 🙂
Mila imi este de tine, dar mai mila imi este de mine ! – pensionarii cu surse de venit mici sunt un procent destul de mic si sunt in general proveniti din randul celor care au muncit in fostele C.A.P.-uri, ei insa nu se plang pentru ca mai au un animal in batatura si o bucata de pamant cu care supravietuiesc. Si din cate stiu eu media pe tara la pensii e de peste 700 lei, nu e asa mult dar e mai mult decat salariu minim pe economie. Si crede-ma ca stiu destui pensionari care-si ajuta copii pentru ca ei muncesc pe salariu minim pe economie si parintii au pensii de 3.000 lei.
Dar ca sa inchei spun doar atat: noua cand vom ajunge pensionari ne va fi cu mult mai greu decat celor din ziua de azi. Nu sunt pesimist sau fatalist, sunt crud de obiectiv si prefer sa-mi astern singur zdrentele in care voi dormi decat sa las pe altii sa o faca.
De acord cu ultima parte.
Acum, poate ca sunt subiectiv dar ai mei au pensia insumata de vreo 1200 de lei, care se duce pe medicamente, intretinere, utilitati si… cam atat. Nici nu ma gandesc cum le-ar fi si fara asta. Cu pensiile nesimtite e alta poveste; aia da, ar trebui sa dea banii inapoi.
Parintii mei nu mai traiesc, dar cat au fost in viata si s-au bucurat de pensie (doar vreo 10 ani) au avut-o mizerabila: cativa zeci de lei noi…