„Toti pentru unul, unul pentru toti” – Romania de azi

N-am stat sa ma uit la stiri zilele acestea (de fapt din 25 ianuarie 2010 televizorul e pe post de obiect decorativ) insa ceea ce se intampla in Romania zilele acestea a fost intens dezbatut in online astfel incat sa aflu in mod involuntar ca in sfarsit am constientizat ca suntem de ani de zile pe marginea prapastiei si cu cel putin un picior in groapa.

Se pare ca nu va Creste cota unica de impozitare si cota TVA, insa masurile preconizate a se lua pentru a stopa cheltuirea fara discernamant a banului public nu sunt pe placul acelor romani care nu stiu sa rezolve problemele altfel decat luandu-si jucariile si iesind in strada: bugetarii…

Sa stam stramb, sa judecam drept si sa dam dovada de impartialitate atat cat ne permite pozitia ocupata in ce ea ce priveste locul de munca. Cresterea cotei unice de impozitare si a cotei tva ar fi afectat, nu neaparat in mod egal, pe tot romanul. Cum anume ? Pai haideti sa facem un exercitiu de imaginatie si putina aritmetica:

– cresterea cotei tva de la 19% la 24% ar fi insemnat o crestere exploziva de preturi justificata doar pana la un anumit punct, fara nici un fel de scrupule comerciantul roman ar fi adaugat la pretul deja afisat inca 24% justificand ca el n-are nici o vina (astfel un produs care acum costa 119 lei cu tva inclus, dupa presupusa crestere de tva ar fi ajuns sa coste 147,57 lei desi pretul corect ar fi 124 lei – diferenta de 23,56 lei reprezinta profitul comerciantului); cresterea tva impreuna cu lacomia comerciantului roman care calculeaza tva la tva dar bon fiscal nu emite ar fi condus la scaderea cu pana la 50% a puterii de cumparare a romanului;
– cresterea cotei unice de impozitare de la 16% la 20% ar fi lovit in mod mult mai vizibil in sectorul privat care este motorul economiei oricarei tari, dar si bugetarii ar fi avut de suferit deoarece la acelasi salariu impozitat cu 20% banii luati in mana ar fi fost mai putini decat in cazul unui salariu impozitat cu 16%;
– ambele cresteri speculate in mass-media ar fi avut un rezultat contrar asteptarilor: mult mai putin bani la buget si orientarea sectorului privat catre economia subterana;

Sa trecem acum la masurile anuntate oficial: reducerea cu 25% a fondului de salarii pentru bugetari, reducerea cu 15% a fondului de somaj (si poate a fondului de pensii dar aceasta nu e sigur) si reanalizarea tuturor programelor guvernamentale de asistenta sociala.

Nu stiu daca am inteles eu gresit dar din cate am putut sa-mi dau seama nu e vorba de o reducere individuala cu 25% a salariilor bugetarilor, ci a fondului de salarii. Altfel spus nu-i obligatoriu ca lui X-ulescu, functionar public, sa-i fie taiat 25% din salariu. Dar e foarte probabil si chiar posibil ca Z-ulescu un incompetent notoriu din aparatul birocratic angajat pe principii de nepotism sa fie disponibilizat. Acum ramane de vazut daca bugetarii prefera sa fie solidari si sa se aleaga toti cu un salariu mai mic cu 25% sau vor lua atitudine si se vor dispensa de acei colegi care nu fac altceva decat vin la serviciu pentru a avea de unde sa plece la incheierea programului.

In alta ordine de idei, chiar presupunand ca se vor reduce in bloc salariile bugetarilor cu 25%, salariile din sectorul bugetar vor ramane deasupra salariilor din sectorul privat pentru ca se stie prea bina ca la stat daca salariul minim pentru cei cu studii superioare este de 1.200 lei conform legii, asa va fi si in cartea de munca pe cand in sectorul privat poti sa ai 10 facultati ca tot cu salariul minim pe economie pentru necalificat cu studii medii ai pe cartea de munca. Ori acest aspect face diferenta atunci cand vrei sa iei un credit sau cand ajungi sa te pensionezi.

Fondul de somaj l-as fi redus cu 75% pentru ca doar cei lenesi mai traiesc in ziua de astazi din ajutorul de somaj fara sa incerce sa-si caute in acelasi timp un loc de munca la negru.

Despre pensionari ma abtin sa fac comentarii, am facut-o in alt articol si am primit observatii aspre. Cert este insa ca problema pensionarilor este mult mai complexa si cat timp numarul celor care-i sustin este cu mult mai mic decat a celor ce incaseaza pensii, indiferent de cuantumul acestor pensii, fondul de pensii va fi mereu o gaura la bugetul de stat.

Cat priveste programale de asistenta sociala, desi poate suna de-a dreptul inuman, eu le-as elimina complet lasand ca selectia naturala sa-si faca treaba. Dar chiar si asa teama imi este ca nu voi vedea nici un roman lesinat pe marginea drumului din cauza ca statul nu-l mai tine pe palme.