Iata ca a venit si randul celei de-a III-a zi petrecute pe insula Rodos. Fiind o zi de duminica (30 august) a fost ceva mai relaxata, si prin urmare articolul de fata va fi ceva mai scurt (sau cel putin asa sper).
Daca ati ratat episodul 2 a mini-serialul vacantei mele pe Insula Rodos puteti incepe de aici Vacanta in insula Rodos: ziua a II-a, iar daca sunteti cu lectiile la zi, continuati lectura.
Ce credeti ca face orice bun crestin in ziua de duminica chiar si atunci cand este in vacanta ? Daca va ganditi ca doarme sunteti pe drumul cel drept ce duce spre prapastie… noi am ales sa mergem de dimineata la biserica mai ales ca stiam de existenta a doua astfel de lacase de cult ortodox: prima avea turla vizibila de pe terasa camerei de hotel si era la doi pasi de noi, iar cea de a II-a se afla pe faleza portului Mandraki. Daca veti ajunge vreodata pe insula Rodos sa nu ramaneti surprinsi de arhitectura bisericilor caci aceasta nu seamana deloc cu ceea ce suntem obisnuiti, nu sunt monumentale ci uimesc prin simplitate. Toate acestea pot fi rezultatul istoriei insulei Rodos…
Asadar am purces mai intai spre prima biserica dar n-am stat prea mult fiind destul de mica era deja plina si nu ne-am gasit loc decat in zona in care aerul conditionat parea un adevarat taifun. In cea de-a doua biserica am stat pana la finalul liturghiei si chiar daca eram straini de limba greaca etapele sunt aceleasi la toti crestinii ortodocsi indiferent de limba in care se oficiaza. Iar muzica psaltica cantata in timpul slujbei, va trebui sa ma credeti pe cuvant, suna la fel ca pe la noi.
Ce ne-a placut la biserica ? La cea de-a doua, biserica din Mandraki ne-a placut in mod deosebit fresca interioara o adevarata opera de arta iconografica bizantina cu toate ca mai intai lacasul de cult cosntruit pe la 1900 si ceva de catre italieni a apartinut mai intai bisericii catolice. Ne-a placut ca slujba religioasa a fost oficiata de un intreg sobor de preoti, probabil datorita faptului ca aceasta era cea mai mare biserica din oras si de pe insula.
Nu ne-a placut faptul ca in toate bisericile ortodoxe de pe insula influenta papala isi spune cuvantul: sunt scaune si enoriasii asista asezati la Sfanta Liturghie, iar la momentele cheie (citirea Evanghelie, rostirea Crezului, s.a.m.d.) se ridica in picioare. La noi lucrurile stau altfel, stam in picioare in timpul oficierii slujbei religioase si ingenunchem atunci cand se citeste Evanghelia, se rosteste Crezul, etc. Intorsi in tara si povestind unui preot ne-a spus sa nu ne miram de nimic ca in Grecia inca e bine si asa, fata de Ierusalim unde plecati fiind in pelerinaj n-au fost lasati sa ingenuncheze pentru a-si face canonul…
Alte aspecte care nu intra sub incidenta placerii/neplacerii au fost faptul ca in oricare biserica in care am intrat nu te costa nimic sa aprinzi o lumanare, lumanarile exista la discretie la intrare si daca vrei sa lasi ceva exista o cutie in care poti sa pui cat te lasa inima (la Paris, atat la Notre Dame, cat si la Sacre Coeur o lumanare costa 2 euro). Iar vestmintele preotesti surprindeau prin simplitatea lor fata de cum stim ca stau lucrurile pe la noi, lucru de apreciat…
Dupa amiaza am mers in orasul medieval sa cautam biserica unde cica s-ar afla moastele Sfantului Mucenic Fanurie. Asa cum v-am spus deja, Ilona – asistenta turistica locala in limba romana, a ridicat din umeri cand am intrebat-o unde putem gasi moastele acestui sfant (probabil eram primii si ultimii care intreaba asa ceva, ca in general oamenii merg sa faca plaja pe alte meleaguri si atat). Internetul s-a dovedit la fel de nestiutor, dovada ca pe internet nu gasesti aproape orice. Singurul indiciu pe care-l aveam era o fotografie: din fotografie reiesea ca trebuie sa ajungem in zona unde se afla hotel Paris, respectiv galeria Celina.
Asa ca ne-am indreptat spre orasul medieval sperand ca ratacind pe stradutele inguste vom gasi la un moment dat pe baza celor 2 indicii din fotografie biserica unde presupuneam ca se afla moastele Sfantului Mucenic Fanurie. Am intrat prin poarta Sfantul Atanasie (Gate Ag. Athanasiou – aici gasiti o harta cu rezolutia cea mai mare pe care am gasit-o, poarta e in partea de jos pe harta), nu ne-am abatut spre dreapta pe strada Irodotou si nici spre stanga pe strada Ippodamou (pe acolo bantuisem cu o zi inainte) ci am mers inainte pana am dat in strada Omirou unde am facut la dreapta. Cum intri pe strada Omirou dupa ce faci cativa pasi la vale n-ai cum sa nu observi undeva pe dreapta o firma de lemn pe care scrie Galerie Celina, noua asa ni s-a intamplat semn ca cineva acolo sus ne iubeste si ne-a calauzit pasii. Imediat langa galeria Celina strada Omirou se intersecteaza cu strada Sfantul Fanurie (Ag. Fanouriou) si pe partea stanga am descoperit si hotel Paris, iar peste drum de hotel se afla biserica Sfantul Fanurie care din pacate in acel moment era inchisa.
Cum obiectivul de a gasi locul in care se afla moastele Sfantului Fanurie a fost atind am facut stanga imprejur catre hotel si apoi catre taverna noastra preferata pentru a ne potoli foamea. Ce-a urmat intr-o dupa amiaza de duminica e lesne de intuit: scaldat, plaja si scufundari improvizate (nevasta-mea a fost destul de grijulie sa puna in bagaje o pereche de ochelari de scufundare cu accesorii pentru nas si urechi). Tot ce pot sa spun ca prin apa limpede precum cristalul am descoperit in apa adanca de cel mult 1,5 – 2 metri bancuri intregi de pesti care inotau nestingheriti printre picioarele noastre. Ba mai mult, o specie asemanatoare cu crapul, era chiar foarte sociabila: daca agitam pietrisul cu piciorul se repezeau imediat in locul respectiv…
Sper ca nu v-am plictisit prea mult… ziua a IV-a e ziua in care aveam programat turul insulei… sa vedem ce-mi mai amintesc din ziua aceea si ce feste imi joaca memoria… caci au trecut de atunci totusi 3 saptamani…
Am aflat intamplator despre existenta sfantului Nectarie. Eram la bunicii mei si am citit intr-un ziar despre minunile savarsite de Dumnezeu la rugaciunile Sfantului Nectarie din Eghina. Am citit in diferite randuri si despre alti sfinti, dar nu prea m-am oprit asupra lor, insa asa cred ca a facut Dumnezeu ca sa-l tin minte pe acest sfant … si pana la urma, cat m-a ajutat pe mine si pe cei din jurul meu.
Despre Sfantul Fanurie am aflat dintr-o carticica pe care am primit-o de la un preot. Eram mic, si mama mea era internata la o clinica de cardiologie. Venind de la scoala am aflat de la o doamna ca mama va trebui sa fie operata pe cord. M-am speriat foarte tare si mergand acasa am citit acatistul acestui sfant mucenic. Mare mi-a fost bucuria cand tatal meu s-a intors si el acasa si mi-a spus ca doamna ce-mi spuse vestea despre operatia mamei ar fi inteles gresit. Sunt convins insa ca tamaduirea aceasta a fost o minune savarsita de Dumnezeu la rugaciunile Sfantului Fanurie.
Altadata acest sfant, alaturi de Sfantul Nectarie si alaturi de Maica Domnului au fost alaturi de mine la diferite operatii pe care le-am suportat eu sau cei din jurul meu. Nasul meu era bolnav de cancer cu metastaze si in mod miraculos s-a vindecat, iar acum multumita Lui este sanatos. Alteori impreuna cu o prietena am apelat la acesti doi sfinti pentru a se ruga si ei lui Dumnezeu ca bunica fetei sa se insanatoaseasca, ea fiind bolnava tot de ingrozitoarea boala, cancerul.
Am promis atunci amandoi ca vom spune si altora postand pe diferite site-uri intamplarile acestea pentru ca si alti oameni care au nevoie sa stie ca bine este a scapa catre Dumnezeu avand alaturi si pe acesti doi sfinti. Bunica fetei a inceput dupa un an sa sangereze din nou. Noi am gresit pentru ca nu ne-am tinut promisiunea, o facem insa acum …
In orice imprejurare grea si nu numai, rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu. Indrazniti.
Ma alatur si eu cititorilor si va spun povestea bunicii mele. Acum are 68 de ani si anul trecut a aflat ca are o boala necrutatoare. A fost un soc pentru toata familia, doctorul a confirmat ca are cancer si trebuie operata urgent. Am aflat de Sfantul Nectarie de la un prieten care e student la teologie. Inainte de a merge bunica la operatie, m-am rugat Sfantului Nectarie si Sfantului Fanurie si Maicii Domnului in fiecare zi impreuna cu acest prieten. Operatia a decurs bine,iar doctorul a spus ca trebuie sa faca 6 sedinte de chimioterapie. Multumesc Lui ca a trecut peste toate acestea. Am promis atunci ca vom scrie povestea sa stie si altii ca e bine sa apeleze si ei …. asa ca rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu.
Multumim Sfantului Nectarie, Sfantului Fanurie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca sfantul ar vrea ca multi oameni sa stie ca au o sansa, prin credinta si rugaciune.
nu ai continuat din pacate povestea pe ins Rodos
Oamenii n-au prea fost interesati si de aceea m-am oprit.