Poate ca uneori sunt prea brutal in exprimare si n-as vrea ca titlul acestui articol sa sperie pe cineva sau sa aprinda spiritele. In fond e o veche zicala populara cu un adevar adanc ascuns printre multiplele intelesuri ale limbii romane.
Citesc bloguri… de nu mai stiu cand, pur si simplu inceputul acesta se pierde undeva in negura timpului… de vreo cateva luni incerc si eu marea cu degetul doar-doar voi ajunge si eu un pui de blogger… si puse la gramada aceste doua lucruri dau pasiunea pentru blogging ca fenomen social si nu numai…
Indiferent pe ce pozitie se situeaza bloggerii sunt intr-o anumita masura nemultumiti, cei mici sunt frustrati de faptul ca cei mari nu-i baga in seama, cei mari sunt deranjati de faptul ca cei mici ii agaseaza. Se impart acuzatii in dreapta si in stanga, se bat cu pumnul in piept, se trag de sireturi, dar fara nici un rost… lucrurile sunt mult mai simple decat par si nu este firesc sa le complicam de dragul spectacolului.