Dar daca esti roman, cel mai probabil ca vei avea tot timpul ceva de comentat atunci cand primeste ceva cu titlu gratuit, adica in dar…
La noi nimic nu este luat asa cum este, bunele intentii iti sunt rastalmacite incercand sa descopere in spatele unei fapte bune vreun gand ascuns… Practic am incetat sa mai credem in fapte bune, daca cineva face asa ceva in mod cert se va gasi cineva care sa-l acuze ca are ceva matarial de castigat de pe urma faptei sale. Linistea launtrica nici nu intra in discutie pentru carcotasi…
Daca dai un pumn de monede unui cersetor pe strada, chiar daca e vorba de o suma cu care poti cumpara linistit un covrig si un pahar de lapte tot va comenta in urma ta. Daca dai cuiva o haina pe care tu nu o mai imbraci sigur ii va fi rusine sa o imbrace zicandu-si ca este veche si ca de fapt de aia ai renuntat la ea. Daca inviti pe cineva la o masa calda sigur va gandi in sinea sa ca l-ai invitat doar pentru a nu arunca mancarea care iti prisoseste. Iar exemplele nu se opresc aici. E suficient sa privesti in jurul tau si vei descoperi ca omul pe langa faptul ca e calic mai e si fudul, mandru si pretentios…
Nu conteaza ca ceea ce oferi este oferit gratuit, ca nu-l costa nimic… ceea ce conteaza sunt cu totul alte chestii sub nici o forma justificate: conteaza ca nu e nou, conteaza ca tie oricum nu-ti mai trebuie, conteaza ca nu-i destul de mult sau destul de mare, s.a.m.d.
Oare cand vom invata sa fim recunoscatori pentru ceea ce primim in dar ?!
Niciodata. Ca sa zic asa. Romanul s-a nascut sa fie nemultumit si nerecunoscator.
NU stiu daca s-a nascut… mai degraba a devenit imitandu-i pe cei din jurul sau…