Ceata

Câteodată mă simt în ceață, la figurat vorbind, dar acest lucru nu mă deranjează atât de mult cât mă deranjează ceața ca fenomen meteorologic.

Am fost de mic familiarizat cu fenomenul care se întâmpla de obicei toamna și primăvara în zona lacurilor de baraj natural sau artificial, ba chiar și pe văile apelor lin curgătoare. Mi se părea ceva firesc și fascinant totodată să privesc de departe ceața…

Apoi, când am crescut suficient de mare ca să iau munții la picior, ceața nu mai era ceva plăcut când te surprindea pe drumuri de munte și se întampla sa nu-ți vezi nici măcar nasul. Era o senzație stranie care te învăluia asemenea ceții… era teamă, nesiguranță și alte sentimente amestecate puțin câte puțin…

În această iarnă, cel puțin până în acest moment, am avut parte de mai multă ceață decât de zăpadă și… mi-am reamintit de emoțiile pe care ți le provoacă ceața în diverse ipostaze.

Dar cea mai ciudată și nasoală senzație ți-o dă ceața atunci când ești la volan… ieri am avut puțină treabă în împrejurimile Brașovului înainte de răsăritul soarelui și am avut parte de o ceață numai bună de tăiat cu toporul: ai senzația ca te afli într-un tunel prin care curg valuri groase de fum, ai impresia ca șofezi orbește și te cuprinde inevitabil un sentiment hipnotic încercând să-ți ții în alerta toate simțurile ca să nu se întămple nimic rău.

Genul acela de ceață prin care abia dacă vezi partea din față a mașinii, faza scurtă + proiectoarele de ceață abia dacă fac față pentru 2-3 metri prin ceață și faza lungă despre care-mi spusese cineva că-i bună de folosit când e ceață mă băga și mai tare în ceață… la propriu. Cu faza lungă aveam impresia ca în următoarea secundă mă voi izbi de un perete de zapadă înghețată.

Genul acela de ceață prin care nu vezi dincolo de sensul giratoriu atunci când oprești să te asiguri că poți merge mai departe, bagi avariile, îți faci o cruce si după ce-ai traversat intersecția îi mulțumești lui Dumnezeu că te-a păzit să nu dea cineva neatent peste tine.

Am fost nevoit să conduc mașina de-a lungul timpului în cele mai vitrege condiții: de la o rupere de nori în oraș cănd vizibilitatea a scăzut atât de mult ca abia vedeam mașina din față, apa a intrat în mașina pe la podea iar a folosi altă frână decât cea de motor fi fost sinucidere curată, până la viscol extrem de puternic pe timp de noapte care-ți dădea impresia că în urmatoarea clipă te va împinge cu tot cu mașină în șanț sau în nămeții de pe marginea drumului. Dar nici un fel de șofat în condiții extreme nu mi-a dat sentimentul de nesiguranță așa cum îmi da șofatul pe timp de ceață… pur și simplu e nașpa…