Povestea unui om lenes: dar muieti-s posmagii ?

Nu stiu altii cum sunt dar eu m-am saturat sa vad oameni in jurul meu care pur si simplu asteapta sa primeasca totul mura-n gura sau… para malaiata in gura lui natafleata…

Daca s-ar multumi doar cu aceasta am putea spune ca e doar problema lor: cum isi astern asa dorm… Dar lucrurile nu se opresc aici caci aceste specimene, in loc sa fie pe cale de disparitie se inmultesc mai ceva ca iepurii, urla ca din gura de sarpe ca nu primesc cele cuvenite, ca oamenii sunt rai si nesimtitori, ca statul nu are grija de cei saraci, s.a.m.d.

Practic acesti oameni pretind niste drepturi pe care nu le au si prin atitudinea lor incearca sa sfideze elementarele legi ale firii. Prin lege ai dreptul la munca, dar daca tu nu-ti cauti nimic de munca pentru ca esti prea comod nimeni dar absolut nimeni din cei care trudesc din zori pana in noapte nu este obligat sa imparta painea castigata astfel cu tine. Iar atat timp cat stai si freci menta, arzi gazul sau mai stiu eu ce faci, nu poti pretinde ca statul sa te asiste social… pentru ca in ultima instanta statului ii este indiferent pe cine sponsorizeaza, dar vecinului de langa tine care munceste ca un rob, are de hranit 2-3 copii si care nu primeste de la stat nici macar recunostinta ca o parte din salariul sau e retinut sub forma de impozite, ii pasa… Ii pasa pentru ca el se osteneste 8 ore pe zi, 20 de zile pe luna (sau poate mai mult) si cand vine ziua de salariu descopera ca fiecarui membru al familiei ii revine mai putin de cheltuiala decat primesti tu ca ajutor de la stat… Dreptate-i aceasta… sau se aplica zicala stra-veche: cine poate oase roade, cine nu nici carne moale… sau poate mai bine: cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, cine nu dar smecher este are tot asa…

Acesta ar fi doar un aspect al comoditatii omului manifestat in toata splendoarea sa, dar aceasta stare de comoditate, de lene, se extinde pe zi ce trece si tinde sa devina o maladie sociala. De la opinca pana la vladica toata lumea manifesta mai mult sau mai putin semnele povestii unui om lenes (daca va mai amintiti povestea lui Ion Creanga, daca nu, exista google). S-a incetatenit ideea ca e suficient sa te prezinti la munca pentru a fi platit, ca productivitatea ta tinde vertiginos spre zero din cauza ca tot timpul te joci Solitaire sau navighezi pe internet, nu e problema ta… e problema sefului care s-a gandit prost ca tehnologia moderna mareste productivitatea… era mai bine cand se lucra cu o tona de hartie pe birou, o masina de scris, un abac si cateva ustensile de scris…

Si chiar si atunci cand primesc daruri romanii isi permit sa strambe din nas… daca ai face cadou un Trabant cuiva luat la intamplare de pe strada ai sanse mari ca acel cineva sa te refuze pentru un motiv de-a dreptul pueril: cum sa parchez eu Trabantul langa Loganul vecinului meu… mi-e rusine (in traducere libera, sunt fudul)… dar nu se gandeste ca vecinul a muncit pentru acel Logan pe cand el a primit in dar o masina…

Nu are rost sa mai continui, dar daca iei la bani marunti societatea vei descoperi cu lehamite ca o majoritate covarsitoare tinde sa intrebe daca muieti-s posmagii… fara suparare, astia suntem…