Dupa ce s-a nascut un pui de blogger, vorba cuiva de pe aici, posturile pe blog s-au rarit considerabil si oricat de mult mi-as fi dorit sa pastrez ritmul de minim un articol pe zi asa cum imi propuneam in Experiment blogosferic, ramasag cu mine insumi nu am reusit. De vina nu e statutul de parinte asa cum pare la prima vedere: familia e familie, jobul e job si pasiunea e pasiune, iar pana acum am reusit sa pastrez un echilibru aproape perfect intre aceste lucruri.
Totusi cum timpul n-ajunge niciodata iti reordonezi prioritatile, iar bloggingul pentru mine nu e o prioritate ci doar un exercitiu de exprimare, si faci ceea ce e cu adevarat important pentru tine si pentru cei din jurul tau carora le datorezi intr-un fel sau altul ceea ce esti, in primul rand ca om si apoi intervin celelalte roluri sociale.
Dar sa revenim la ale noastre: numarul celor interesati a scazut proportional cu scaderea ritmului de postare pe blog si de la o medie de 500 de cititori am scazut la 300, dar si acest prag tinde sa se prabuseasca, e firesc sa fie asa cand nu mai ai nimic de spus…
Am incercat sa ma fac util in blogosfera brasoveana cu acel recensamant al bloggerilor brasoveni, au trecut doua saptamani si dupa toate aparentele va esua incet dar sigur: nimeni, sau aproape nimeni, nu pare interesat de aceasta initiativa…
Asa ca pot ajunge la concluzia ca blogul nu sta tocmai pe roze si in curand va trece de la sine pe linie moarta…
Pai blogul personal este asa cum ai spus si tu, un exercitiu de exprimare.
Eu unul scriu cand am ceva de zis si cand pot… mai ales cand pot, pentru ca intr-adevar timpul nu e deloc extensibil. 🙂 Nu vad de ce l-ai trece pe linie moarta din cauza asta.
Eu am tot timpul ceva de spus, am in draft cateva zeci de idei… dar fie n-am timp, fie feed-back-ul ma face sa fiu mai retinut in exprimare… si nu-l trec voluntar pe linie moarta, deocamdata mai scriu in medie un articol la 2-3 zile, dar cand nu o sa scriu mai mult de o luna… e clar ca a intrat in moarte clinica 🙁
Wellcome to the club! O să scrii şi mai rar in viitor, dar nu vei renunţa definitiv. În momentul în care va fi ceva relevant, fii sigur că vei scrie.
Inceputul de blog a fost vijelios… finalul o sa vina pe nestire… probabil ca o sa uit singur de propriul blog 🙂