La școală suntem învățați să scriem românește, adică cu diacritice, dar o dată cu renunțarea la scrisul de mână în favoarea tastaturii unii dintre noi, printre care mă număr și eu, din prea multă comoditate am preferat scrisul fără diacritice.
Însă la începutul anului 2014 eu personal am decis că indiferent de modul în care mă exprim în scris, pe hârtie sau în spațiul virtual al internetului, voi folosi așa cum se cuvine limba română folosindu-mă de diacritice.
Am crezut că va fi greu să fac acest lucru de la tastatură dar a fost mult mai simplu decât mă așteptam să mă adaptez cu diacriticele.
Efectul diacriticelor în SEO
Contează pentru motoarele de căutare dacă scriem pe blogurile noastre cu diacritice sau dacă folosim doar literele din alfabetul englez renunțând la scrisul în limba română?
Părerile sunt împărțite, unii consideră că e mai bine din punct de vedere SEO să scrii fără diacritice, alții sunt însă de părere că Google este suficient de isteț ca să facă diferența între pături și paturi sau dintre școală și scoală.
Practica însă ne dovedește că utilizatorii nu folosesc diacriticele atunci când fac căutări în Google sau în oricare alt motor de căutare. Și abia de aici încep lucrurile să fie cu adevărat frumoase:
Oricum am privi lucrurile este de preferat să scriem pentru cititori nu pentru motoarele de căutare. Un text scris fără diacritice este mai greu de înțeles decât unul scris cu diacritice: încercați să citiți o carte tipărită fără diacritice… dacă găsiți așa ceva, desigur…
Problema apare atunci când eu caut pe Google paturi cu sensul de cuvertură și toate rezultatele de pe prima pagină se referă la paturi cu sensul de mobilier folosit în dormitor. Dar de unde să știe Google ce este în capul meu? În acest caz intervine ceea ce se numește relevanță și e la mintea cocoșului că ai nevoie mai întâi de un pat și o saltea ca să ai pe ce pune o pătură. Doar că relevanța nu provine de la inteligența artificială (A.I.) ci din volumul de căutări după un anumit cuvânt cheie iar în cazul de față este destul de clar că oamenii își caută înainte de toate pat pentru dormitor și primesc cadou cuvertura (pătura) de la mama soacră.
Dacă începem să facem căutări de tipul long-tail folosind expresii la căutare în loc de cuvinte unice situația se schimbă și Google se descurcă mult mai bine indiferent dacă se folosesc sau nu diacritice în expresia căutată: pentru „paturi pat” rezultatele de pe prima pagină se referă clar la cuverturi, „paturi picnic” îmi afișează pături pentru picnic (deși te poți gândi și la paturi pliante tip șezlong) și „paturi pufoase” are ca rezultate pături pufoase deși eu mă gândeam și la paturi moi de puf.
O căutare pe Google folosind termenul scoala va avea drept rezultate tot ceea ce este legat de școală pentru că și aici relevanța este dată de volumul de căutări. Căutăm o școală bună pentru copilul nostru, avem grijă ca cel mic să nu întârzie la școală și facem școala de șoferi pentru a obține permis de conducere. Însă ca bărbați ce suntem mergem la medicul specialist atunci când nu ni se mai scoală nu apelăm la doctorul Google și știm că cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Ce se întâmplă atunci când expresia căutată are sens în limba română indiferent de cum este scrisă?
Am fi tentați să credem că Google cunoaște ortografia limbii române și ține cont de ea atunci când afișează rezultatele dar se pare că în calcularea relevanței intervine volumul de căutări combinat cu numărul de click-uri pe un anumit element din lista cu rezultate. Dacă suntem interesați de cuverturi albe dar face căutarea după „paturi albe” vom avea surpriza să descoperim că Google nu afișează pe prima pagină rezultate despre „pături albe”. Dacă alegem alte culori în afară de alb sau de negru vom avea surpriza să descoperim că „paturi colorate” afișează rezultate despre pături colorate (schimbați culoarea de lângă paturi în expresia de căutare și veți obține tot rezultate cu pături). Destul de interesant… nu credeți?
Uitați un articol interesant din punctul meu de vedere: Ce sunt românii care scriu fără diacritice. Citiți-l cu atenție, sunt multe exemple cu și despre diacritice.
Studiu de (ne)caz: Cazare Brasov sau Cazare Brașov
Cei care vizitează Brașovul pentru mai mult de o jumătate de zi au nevoie de un loc unde să înnopteze.
Eu încerc să-i ajut scriind o serie de articole despre cazare Brașov dar ei apelează la Google folosind expresia fără diacritice cazare Brasov. Ce găsesc pe prima pagină nu știu cât de mult îi ajută și misiunea pe care mi-am asumat-o în mod benevol este să aduc măcar un spațiu de cazare din Brașov pe prima pagină Google după căutările long-tail cazare brasov și/sau hotel brasov.
E o muncă de Sisif pentru că personal prefer să scriu corect din punct de vedere gramatical și pe lângă diacritice mai folosesc și prepoziții. Astfel am scris despre Cazare în Brașov și Hotel în Brașov. Aparent, pe termen scurt, a scrie astfel fără scurtături adaptate la SEO nu mă favorizează dar am convingerea că pe termen lung îmi va fi de folos atât mie cât și celor care mă citesc.
Concluzie: Scriem pentru oameni nu pentru motoarele de căutare
Ce te faci atunci când prima pagină este ocupată de site-uri care au textele fără diacritice iar conținutul este cel puțin la fel de bun ca al tău? Renunți la a mai scrie cu diacritice? În nici un caz, ci încerci să devii mai bun astfel încât să devii relevant în domeniul tău, pe o anumită nișă sau pe anumite expresii folosite în căutare.
Dacă nu poți influența comportamentul utilizatorilor care din comoditate vor continua să caute multă vreme de acum încolo fără a folosi diacriticele, poți încerca să-l înveți pe Google limba română. Nu-i ușor dar nici imposibil…