Mi-am inceput cariera de meloman in urma cu mai bine de 3 decenii, imediat dupa ce-am facut primii pasi de unul singur, acompaniat fiind de un pick-up rusesc Akord si o colectie de cateva sute de discuri de vinil cu muzica de toate genurile inregistrate la Electrecord care e bine sa nu uitam ca aniverseaza 8 de decenii de activitate.
O alta sursa de muzica era radioul dar acolo n-aveam libertatea sa-mi aleg muzica preferata si acultam in mod special teatru (daca-mi amintesc bine emisiunea se numea Teatru la microfon).
Pentru aceasta trebuie sa le multumesc parintilor ca astfel m-au facut partas atat a folclorului autentic romanesc, a muzicii de la cenaclul Flacara, a muzicii indiene, dar si a muzicii anilor ’70 pe care eu si astazi o ascult cu placere pentru acordurile care nu imbatranesc niciodata (Abba, Modern Talking, The Beatles, etc).
Nu stiu cum sta treaba la altii dar in cazul meu se poate spune, fara a forta nota, egal intre muzica si memorie. Am uitat majoritatea lucrurilor pe care le-am invatat in toti anii de scoala dar n-am uitat aproape nimic din muzica pe care am ascultat-o cu placere fie din propria initiativa, fie pentru simplu fapt ca m-am aflat la locul potrivit in momentul potrivit si acolo se aculta muzica buna. Si ca sa vedeti cat sunt de modest o sa va spun doar atat: am devenit tatic in urma cu vreo doi ani si mi-am amintit fara nici un fel de efort cantecele de leagan si cantece pentru copii pe care le-am auzit pentru prima oara cantate fiind de mama mea.
Pana sa devin mandru posesor de casetofon, imediat dupa ’89, n-am avut termen de comparatie pentru sunetul redat de pick-up prin cele doua difuzoare (boxe) de lemn mari cat o noptiera. Si imi e atat de greu sa descriu diferenta dintre muzica ascultata la un pick-up si muzica ascultata la un casetofon incat nu pot decat sa parafrazez cu un slogan de la unul din posturile de radio actuale care spune: Muzica, nu zgomot…
Insist sa nu se inteleaga adlitteram ideea din Muzica, nu zgomot: sunetul muzicii ascultate la pick-ul era de o calitate net superioara celui ascultat la casetofon. La pick-ul sunetul era redat cu inalta fidelitate, la casetofon deja se simtea ca sunetului ii lipseste ceva si e redat estompat. Si credeti-ma pe cuvant ca pick-up-ul nu putea fi concurat in ceea ce priveste calitatea sunetului redat decat de magnetofon – banda magnetica folosita era de o calitate superioara celei folosite pentru casete audio si putea inregistra/reda sunetul pe 4-6 piste prin intermediul a 4-6 capete de inregistrare/redare (nu intru in detalii dar daca aveti vreun magnetofon prin casa pastrati-l cu sfintenie).
Farmecul benzii de magnetofon era faptul ca pe fiecare pista se putea inregistra aceeasi melodie folosindu-se surse/microfoane pozitionate in zone diferite ale camerei/studioului, iar novicii inregistrau pe fiecare pista cantece diferite.
Putin fortat se poate spune ca diferenta dintre un casetofon si un magnetofon este asemanatoare diferentei dintre un aparat foto compact si un aparat foto DSLR, care presupun ca va sunt putin mai familiare decat tehnologia audio de acum 20 de ani.
Nu trebuie uitat nici faptul ca fonoteca Radio Romania Actualitati este disponibila pe benzi de magnetofon sau ca studiorile de inregistrari muzicale din zilele noastre inca mai folosesc magnetofonul pentru a face inregistrari din motive care tin, evident, de calitatea sunetului.
Am trecut peste moda cd-playere-lor si am trecut direct la muzica in format mp3 din doua motive: atat playerul cat si compact discurile cu muzica erau la vremea aparitiei lor pe piata romaneasca un pic cam scumpe pentru bugetul personal, iar prioritatile au fost altele decat un sistem audio de calitate alaturi de o colectie muzicala atent selectata.
Desi ascult muzica in format mp3 de mai bine de 10 ani pot spune ca sunetul unei inregistrari in format mp3, in ciuda popularitatii acestui format, nu este de cea mai buna calitate si in comparatie cu o inregistrare analogica de pe un disc de vinil sau de pe o banda de magnetofon diferenta e ca de la cer la pamant. Pentru cei mai multi sunetul unei melodii in format mp3 poate suna acceptabil redat de un sistem audio de la care nu poti avea pretentii prea mari. Si nu-ti poti da seama de cat de fals suna o melodie in format mp3 decat ascultand-o pe un sistem audio 5.1 sau 7.1 (am prieteni care au investit cateva sute de euro intr-un sistem audio de cea mai buna calitate si au avut neplacuta supriza sa nu fie multumiti de prestanta sistemului pentru ca muzica ascultata era inregistrata in format mp3).
Cand pretul unui cd player a devenit mai accesibil am avut ocazia sa fac diferenta intre calitatea unui CDA – compact disc audio si calitatea muzicii de pe un CD inregistrat in format mp3: daca pe un CDA incap maxim 90 de minute de muzica, pe un CD de 700 MB incap aproximativ 10 ore de muzica. Diferenta care rezulta este data de factorul compresie: pe CDA muzica e inregistrata fara nici un fel de compresie, in formatul mp3 intervine compresia si cu cat creste cantitatea de muzica stocata pe un CD cu atat scade calitatea muzicii inregistrate.
Daca e sa fac o clasificare dupa calitatea sunetului redat pe primul loc ar fi pick-up/magnetofon, pe locul secund casetofon/cd-player, iar pe ultimul loc ar ramane muzica redata din format mp3.
Dar de ce muzica in format mp3 pierde din calitatea sunetului? Am amintit deja cauza: compresia datelor provenite din transformarea continutului analogic in continut digital. O sa-mi spuneti ca nu intelegeti cum e posibil asa ceva ca doar atunci cand arhivam un folder dimensiunea arhivei obtinute e mai mica decat suma dimensiunilor tuturor fisierelor si cu toate acestea la dezarhivare obtinem exact aceleasi fisiere pe care le-am avut inainte.
Ei bine la compresia audio lucrurile sunt putin mai complicate: procesul este unidirectional… astfel imaginati-va ca muzica este un manunchi de cateva sute sau chiar mii de functii sinusoide (ma refer la graficul functie sinus la patrat) care urmeaza cu aproximatie acelasi traseu dar fiecare dintre aceasta sinosoida este distincta una cate una. Ce se intampla la compresia audio? Are loc o mediere a valorilor, se produse o atenuare a sinusoidelor si pana la 90% dintre aceste functii sinusoide dispar iar calitatea si farmecul muzicii dispar de asemenea.
V-am bagat in ceata, nu? Daca n-ati inteles ce vreau sa spun o sa am rugamintea sa ma credeti pe cuvant caci vorbeste experienta personala…
Continui prin a va spune ca o alternativa, incomparabil mai buna in ceea ce priveste calitatea sunetului, la muzica in format mp3 este formatul .flac (Free Lossless Audio Codec – format audio de compresie fara pierderi). L-am descoperit accidental atunci cand am apelat la prietenul unui prieten sa-mi faca rost de niste muzica greu de gasit. M-am bucurat enorm cand am facut rost de acele piese dar mi-a stat inima in loc cand am descoperit ca 20 de melodii ocupau aproximativ un 4 GB. Dar mi-a placut cum suna muzica astfel inregistrata si de atunci ori de cate ori am ocazia aleg flac in detrimentul mp3.
De ce va spun toate aceste lucruri? Pentru ca in ziua de astazi, cu o singura exceptie, nu am gasit nimic care sa semene catusi de putin cu profunzimea sunetului muzicii din copilarie. Iar exceptia de care aminteam sunt concertele de muzica clasica (Carmen, Traviata, Bolero, etc.) la care sunetul muzicii este fara cusur doar ca reusesc sa ajung din an in Pasti dupa indelungi tratative cu sotia (ea ar vrea sa mergem la astfel de concerte in fiecare saptamana dar eu care muncesc 6 zile din 7 cate cel putin 10 ore pe zi prefer sa petrec restul timpului in compania piticului meu de aproape 2 anisori).
Insa zilele acestea am avut o revelatie ca as putea impaca si capra, si varza, si lupul: solutia vine de la Asus care a lucrat impreuna designeru David Lewis pentru a crea o serie de laptopuri cu un sistem de sunet nu perfect dar cel putin care tinde sa se apropie de un standard inalt de calitate in ceea ce priveste capacitatea de redare a sunetului.
Dupa ce am citit timp de cateva zile zeci de articol incepand cu celebrul Asus NX90 si incheind cu laptopurile din seria N, am ales laptopul Asus N75SF care poate fi folosit, in cazul meu, cu succes ca desktop replacement datorita performantelor sale demne de invidiat, ca studio multimedia, dar ca si companion muzical in mai toate activitatiile zilnice pe care le prestez pe laptop.
Specificatiile tehnice sunt cu adevarat magulitoare si te fac sa-ti imaginezi ca esti in compania unui VIP: astfel creierul unui Asus N75SF ascunde un procesor Intel Core i7, 8 GB RAM DDR3, o placa video dedicata GeForce GT 555M de 2 GB si un HDD de 750 GB cu interfata SATA. Ecranul este Full HD (rezolutie 1920 x 1080 pixeli) de tip LED, completat de un webcam HD.
Parca ati spune ca nu-i nimic spectaculos pana aici si ca avem de-a face cu un laptop musculos si cam atat. Ei bine sistemul audio face diferenta: tehnologia brevetata Sonic Master de la Asus si experienta celor de la Bang & Olufsen au condus la un sistem audio de exceptie cu un sunet puternic, clar si fara distorsiuni sau zgomot de fond. Iar pentru o experienta auditiva completa in completarea sistemului audio situat deasupra tastaturii Asus N75SF este dotat si cu un mini-woofer/sub-woofer ce se poate conecta printr-un port audio dedicat. E o incercare, eu zic reusita, de a reda muzica la standarde Hi-Fi (high-fidelity).
Tastatura este completa: in partea dreapta blocul numeric, iar in partea stanga un set de butoane/taste dedicate controlui sunetului.
Interesante mi s-au parut si alte doua specificatii ale acestui laptop: prima caracteristica ce impresioneaza este functia Instant On avand la baza tehnologia Super Hybrid Engine II care permite laptopului sa porneasca in 2 secunde chiar si dupa 15 zile de stand-by (hibernare nu oprire completa de tip shut-down) cu conditia ca nivelul acumulatorului sa fie de cel putin 5%. Iar cea de-a doua caracteristica este functia USB Charger+ care permite reincarcarea altor dispozitive portabile direct de la acumulatorul laptopului atunci cand acesta este inchis.
Pentru ca vorbim de un laptop cu veleitati multimedia nu trebuie uitate nici tehnologiile care imbunatatesc experienta vizuala: Video Magic & Splendid.
Si, nu in ultimul rand, ca de fiecare data Asus nu dezamageste la capitolul design. In fata acestui laptop, ascultand un fragment de muzica clasica eu m-as simti la fel cum un artist se simte in fata pianului sau.
Nu cred ca este nevoie sa mai spun cat de importanta este dotarea audio a unui laptop ca sa-mi permita sa ascult muzica fara sa-mi distraga atentia si fara sa dezamageasca. Dar trebuie sa spun ca de obicei nu pot sa ascult cat sunt la serviciu nici un fel de muzica pentru ca experienta de pana acum m-a convins ca nu se merita sa-ti distraga atentia ceva care nu transmite trairi sufletesti ci doar gadila uneori in mod placut urechea.
Insa as incerca sa ma conving ca prin claritatea si profunzimea sunetului redat de sistemul audio al laptopului Asus N75SF ascult muzica, nu zgomot, iar ceea ce ascult imi provoaca si trairi sufletesti care practic sunt imposibil de transcris in scris.
Va las in compania unui fragment muzical de Bach si insist sa-l ascultati. Daca va place cum suna pe calculatorul vostru incercati sa va imaginati cum ar suna pe un laptop Asus N75SF… eu as spune, metaforic vorbind, ca ar suna Dumnezeieste:
Laptopul Asus N75SF poate fi achizitionat de la Koyos la pretul de 4.263 lei, un pret decent daca ne gandim la dotarile cu care vine. Iar daca negociez cu seful sa mi-l cumpere, chiar nu mai conteaza cat costa!
Cu acest articol particip la concursul BlogWars 2011.
Vrei să spui că nu are atât suflet (ceea ce e cel mai important), sunetul pe mp3… pentru că dpdv al calității, nu încape discuția.
Vreau sa spun ca sunetul in format mp3 pastreaza o umbra a muzicii adevarate, notele muzicale sunt doar forma fara continut… vorbesc in cunostinta de cauza, e testat pe pielea proprie articolul de fata nefiind rodul imaginatiei ci doar o rememorare selectiva a experientelor de natura auditiva.
foarte interesanta ierarhizarea calitatii sunetului, dar de formatul flac chiar nu am auzit, multumesc pt informatie.
multe chestii interesante am citit, imi place! succes mai departe!