… e doar o sintagma, e doar un fel de a spune caci in realitate in tarisoara noastra numita Romania lucrurile stau putin altfel: clientul nostru, sclavul nostru… pare greu de crezut dar sclavagismul nu a fost abolit asa cum am invatat la istorie ci a parcurs legea conservarii care spune ca „nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma”… s-a transformat in ceva mai subtil, mai eficient si mai dureros pentru client…
Personale
Slumdog Millionaire – un film care merita vazut
Filmul „Slumdog Millionaire – Vagabondul milionar” – este cel mai recent film pe care l-am vizionat. Trebuie sa recunosc ca mi-a fost trezita curiozitatea vis-a-vis de acest film datorita celor 8 premii Oscar obtinute, celor 7 premii Bafta si a celor 4 Globuri de Aur. Faptul ca indienii au contestat si boicotat filmul pentru simplul fapt ca prezinta o imagine denaturata a Indiei, ca fiind o tara din lumea a treia, n-a prea contat cand m-am decis sa vad filmul. In cele din urma daca ma intereseaza India indiferent din ce punct de vedere ma pot uita la un documentar, pot citi o carte sau pot rasfoi bogatul continut pus la dispozitie pe internet. Desi s-a vorbit mai putin in presa despre aceasta filmul este inspirat de cartea cu acelasi nume „Slumdog Millionaire” scrisa de diplomatul indian Vikas Swarup.
Proști, proști dar mulți…
Nu e doar un citat din nuvela „Alexandru Lăpușneanu” de Costachi Negruzzi ci o realitate a vieții cotidiene românești… dar spre deosebire de secolul în care se petrece acțiunea, al XVI-lea dacă nu mă înșeală memoria, când domnitorul atrăgea atenția că poporul deși prost (necunoscător de carte – pe atunci era un privilegiu să știi a scrie, a citi și a socoti) este o putere de care trebuie ținut seama, acum prostia zilelor noastre nu înseamnă altceva decât naivitate în formă pură…
De ce spun aceasta? Pentru că în timp ce, astăzi la prima oră, îmi sorbeam cafeaua liniștit și validam înscrierile de site-uri în directoarele web pe care le dețin și administrez, dau peste o secătură de site care promite marea cu sarea: case cu doar 40 de euro… Și nu orice fel de casă, ci o vilă dintr-un cartier rezidențial la 15 kilometri de centrul Bucureștiului… în localitatea Domnești: 3 dormitoare la etaj, living, bucătărie, garaj la parter + curte de 200 metri pătrați… sună tentant nu… mai ales cu criza imobiliară în care ne zbatem… dar ce se ascunde în spatele acestei super-oferte? Așezați-vă pe scaun ca să nu fiți luați prin surprindere: e vorba doar despre o singură vilă care se va acorda prin tragere la sorți după ce minim 6.000 de proști vor fi destul de naivi ca să cumpere un pix sau un breloc, fiecare în valoare de 40 de euro… Presimt deja cum unii vor rămâne cu gura căscată, uscată și cu un nod în gât zicându-și că e țeapă, și pe bună dreptate… trebuie să fii nebun ca să plătești 40 de euro pentru o chinezărie care cumpărată en-gross nu valorează mai mult de 0,10 euro bucata.
Românul s-a născut poet, dar între timp a devenit manelist
O vorbă veche spune că românul s-a născut poet, nu neg aceasta dar între timp am descoperit că poporul român s-a manelizat și înteleg prin aceasta faptul că am trecut de la creație artistică la un statut care ne face să ne culcăm pe o ureche și să acceptăm drept valori non-valorile.
Vor fi voci care să susțină că lumea se schimbă, că nu-i frumos ce-i frumos ci-i frumos ce-mi place mie, că se schimbă gusturile, dar eu cred că nu suntem mai departe de acum 100 – 150 de ani în urmă când preluam de la occidentul civilizator doar forme fără conținut…
Timpul, inamicul public numărul unu
Nu știu cum sunt alții dar eu încep să simt lipsa tot mai acută a timpului. Pur și simplu simt că timpul nu-mi mai ajunge pentru ceea ce vreau să fac, și în mod special pentru ceea ce trebuie să fac. Mă trezesc dimineața având în plan să fac anumite lucruri și ajung să descopăr seara că n-am reușit să duc la bun sfârșit ceea ce mi-am propus. Sper să fie doar o situație de moment, sper să fie doar un vârf în care sunt extrem de ocupat și timpul nu-mi ajunge, altfel o să ajung să muncesc non-stop.
Poate că lipsa timpului se datorează și crizei cu care suntem inoculați la nivel intelectual: acum trebuie să muncim mai mult decât munceam înainte pentru a beneficia de aceleași satisfacții materiale și financiare și cu toate acestea ziua are tot 24 de ore, iar programul de lucru este oficial tot de 8 ore căci neoficial ajung să muncesc… mai mult de 12 ore zilnic.
Să moară și capra vecinului…
… sau și mai bine să moară doar capra vecinului ca să aibă capra noastră mai multă pășune de mâncare.
Cam acesta este principiul după care se pare că se ghidează o mare parte dintre conaționalii noștri în viața de zi cu zi. Vor să câștige cât mai mult cu eforturi minime. Și când spun aceasta nu mă refer doar la bani sau beneficii materiale ci și la cele spirituale… dar le voi lăsa pe cele spirituale deoparte astăzi și voi diseca aspectul câștigurilor materiale.
Personal nu mă deranjează că vrei să ai mai mult, tot mai mult, cât mai mult… ci metodele prin care dorești să obții mai mult. Mă deranjează lipsa de onestitate în aceasta competiție pentru acumularea beneficiilor materiale, mă deranjează că pui piedică celor de lângă tine care nu-ți fac nici un rău ci doar vor, la fel ca tine, să aibă mai mult. Înțeleg nevoia de bunăstare a fiecăruia dar nu înțeleg ca pentru aceasta să profiți de naivitatea sau neputința semenilor, să le înșeli așteptările…
De astăzi intru în Liga Bloggerilor Anonimi
Faceți abstracție de titlul articolului și gândiți-vă că acesta este primul meu articol pe blogul personal, primul pas în blogosfera, și drept urmare până la proba contrarie sunt un mare anonim. Ce urmează mai departe ține de o serie de factori mai mult sau mai puțin gestionabili de persoana mea.
Acesta este primul post pe acest blog și fiind vorba de un început se impune o declarație, nu de avere, ci de intenție. Nu din alte motive dar mi-ar plăcea ca uitându-mă peste umăr în urmă să descopăr cu trecerea timpului că obiectivele inițiale nu s-au alterat chiar dacă uneori voi ajunge din diverse motive să mă mai abat din drum.